Lecţia 12. Explicaţia primei părţi a viziunii lui Daniel

„Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!” (Daniel 9:23).

„A fost un punct important în viziunea din capitolul 8 care a rămasneexplicat şi anume, cel legat de timp – perioada de 2300 de zile; în consecinţă îngerul, reluându-şi explicaţia, stăruieşte mai ales asupra subiectului timpului.” – Marea luptă, pg. 325 engl.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pg. 324-328 engl., cap. Un reformator american.

Duminică 12 iunie

1. DANIEL ÎNCEARCĂ SĂ ÎNŢELEAGĂ VIZIUNEA

a. Ce i s-a întâmplat lui Daniel înainte ca îngerul Gabriel să poată isprăvi explicarea celor 2300 de zile profetice legate de cornul cel mic care produce pustiire şi calcă sanctuarul în picioare? Daniel 8:25-27.

Din pricina propăşirii lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâni omeneşti. Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.” Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia. (Daniel 8:25-27).

b. După plecarea îngerului Gabriel, care a fost preocuparea principală a lui Daniel? Ce răspuns încerca acesta să găsească pentru scrierile profetice ale lui Ieremia? Ce povară era prezentă în rugăciunile lui? Daniel 9:2,17-19.

Ascultă, deci, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste Sfântul Tău locaş pustiit...! Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărîmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!” (Daniel 9:2,17-19).

c. Ce ar trebui să învăţăm din atitudinea lui Daniel în abordarea celui Atotputernic cu cererea lui? Daniel 9:3-11.

Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşate, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi proorocii, care au vorbit, în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul ţării. Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, proorocii; ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemurile şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. (Daniel 9:3-11).

„Veniţi acum, cât mai e har, veniţi şi mărturisiţi-i tot, veniţi cu inima plină de remuşcare şi Dumnezeu vă va ierta din plin... Staţi cu umilinţă deplină în faţa lui Dumnezeu. Începând din acest moment, hotărâţi să aparţineţi Domnului, făcându-vă datoria pe deplin, având încredere în marea ispăşire. Faceţi aceasta şi nu veţi avea de ce să vă temeţi.” – Testimonies, vol. 5, pg. 353 engl.

Luni 13 iunie

2. GABRIEL SE ÎNTOARCE SĂ EXPLICE VIZIUNEA

a. Cum a răspuns Dumnezeu la rugăciunea de căinţă a lui Daniel? Daniel 9:20,21.

Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel Sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. (Daniel 9:20,21).

b. Deoarece Gabriel explicase doar o parte din viziune (Daniel 8:11-14,25,26), de ce s-a întors acesta? Daniel 9:22,23.

S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui Sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ, şi a izbutit în ce a început. Am auzit pe un Sfânt vorbind; şi un alt Sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?” Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!” (Daniel 8:11-14).

Din pricina propăşirii lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâni omeneşti. Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.” (Daniel 8:25,26).

El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte, deci, la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia! (Daniel 9:22,23).

„Îngerul fusese trimis la Daniel cu scopul precis de a-i explica lucrul pe care nu reuşise să-l înţeleagă din viziunea din capitolul 8, afirmaţia cu privire la timp - ,Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!’ (Daniel 8:14).” – Marea luptă, pg. 326 engl.

c. Cum a explicat Gabriel prima parte din cele 2300 de zile profetice? Daniel 9:24.

Şaptezeci de săptămâni au fost Hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. (Daniel 9:24).

„După ce i-a poruncit lui Daniel ,ia aminte dar la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia’, primele cuvinte spuse de înger sunt: ,Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte’. (Daniel 9:23,24). Cuvântul tradus aici prin,‘hotărâte’ are de fapt sensul de ,desprinse’. Şaptezeci de săptămâni, reprezentând 490 de ani, sunt declarate de înger ca fiind desprinse, ca adresându-se special evreilor. Dar din ce anume erau acestea desprinse? Deoarece perioada celor 2300 de zile era singura perioadă menţionată în capitolul 8, ea trebuie să fie perioada din care au fost desprinse cele şaptezeci de săptămâni; în consecinţă, cele şaptezeci de săptămâni trebuie să facă parte din cele 2300 de zile şi cele două perioade trebuia să înceapă simultan. Îngerul a afirmat că cele şaptezeci de săptămâni urmau să înceapă cu darea poruncii de restaurare şi reconstruire a Ierusalimului. Dacă se putea găsi data acestei porunci, atunci se putea deduce punctul de început al acestei mari perioade de 2300 de zile. Decretul se găseşte în capitolul al şaptelea din Ezra. (Versetele 12-26). În forma sa cea mai completă, el a fost emis de către Artaxerxes, rege al Persiei, în 457 î.Hr. Dar în Ezra 6:14, casa Domnului din Ierusalim se spune că a fost construită ,după porunca [,decretul’] lui Cir, lui Dariu, şi lui Artaxerxe, împăratul Perşilor’. Aceşti trei împăraţi au emis iniţial decretul, l-au repetat şi completat, aducându-l la desăvârşirea cerută de profeţie pentru a indica începutul celor 2300 de ani. Considerând 457 î.Hr., momentul când decretul a fost completat, ca dată a emiterii poruncii, s-a observat că fiecare prevedere a profeţiei cu privire la cele şaptezeci de săptămâni s-a împlinit.” – Idem., pg. 326, 327 engl.

Marţi 14 iunie

3. PROFEŢII IMPORTANTE ÎMPLINITE

a. Cum a împărţit solul lui Dumnezeu cei şaptezeci de ani profetici din viziunea dată lui Daniel? Daniel 9:25.

Să ştii, deci, şi să înţelelgi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare. (Daniel 9:25).

„Decretul lui Artaxerxes a intrat în vigoare în toamna anului 457 î.Hr. Începând cu această dată [69 de săptămâni profetice sau], 483 de ani se intend până în toamna anului 27 d.Hr. ... Profeţia s-a împlinit în acel moment. Cuvântul ,Mesia’ însemnă ,Unsul’. În toamna anului 27 d.Hr. Hristos a fost botezat de către Ioan şi a primit ungerea Duhului. Apostolul Petru declară că ,Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret’. (Fapte 10:38).” – Marea luptă, pg. 327 engl.

b. Cum a explicat îngerul ultima săptămână profetică din cei 490 de ani atribuiţi poporului evreu? Daniel 9:27 (prima parte).

El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână… (Daniel 9:27 (prima parte)).

„,El va încheia un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână’. (Daniel 9:27). ,Săptămâna’ amintită aici este ultima dintre cele şaptezeci; ea reprezintă ultimii şapte ani din perioada pusă deoparte pentru iudei. În această perioadă, care durează din anul 27 d.Hr. până în anul 34 d.Hr., Hristos în mod personal, apoi prin ucenicii Săi, a adresat invitaţia Evangheliei îndeosebi iudeilor. Când apostolii au pornit cu vestea cea bună a Împărăţiei, îndrumarea Mântuitorului a fost: ,Să nu mergeţi pe calea Neamurilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor; ci mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel’. (Matei 10:5,6).” – Idem.

c. Ce s-a întâmplat la mijlocul ultimei săptămâni profetice? Daniel 9:27 (partea din mijloc).

…dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare… (Daniel 9:27 (partea din mijloc)).

„,La mijlocul săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare’(Daniel 9:27). În anul 31 d.Hr., la trei ani şi jumătate după botez, Domnul nostru a fost răstignit. O dată cu marea jertfă oferită pe Calvar s-a încheiat sistemul jertfelor care timp de patru mii de ani indicseră în viitor către Mielul lui Dumnezeu. Tipul se întâlnise cu antitipul şi toate jertfele şi sacrificiile din sistemul ceremonial urmau să înceteze.” – Idem., pg. 327, 328 engl.

Miercuri 15 iunie

4. ÎNCHEIEREA CELOR ŞAPTEZECI DE SĂPTĂMÂNI

a. Ce s-a întâmplat la sfârşitul ultimei săptămâni profetice? Fapte 7:59,60; 8:1-5; 13:46,47; 22:21.

Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, a adormit. (Fapte 7:59,60).

Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jelit cu mare tânguire. Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă. Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul. Filip s-a coborît în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos. (Fapte 8:1-5).

Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.” (Fapte 13:46,47).

„Cele şaptezeci de săptămâni, sau 490 de ani, destinaţi special iudeilor, s-au sfârşit, aşa cum am văzut, în anul 34 d.Hr. La acel moment, prin acţiunea Sinedriului iudeilor, naţiunea şi-a pecetluit respingerea Evangheliei prin uciderea lui Ştefan şi persecutarea urmaşilor lui Hristos. După aceea solia mântuirii, care nu mai era restrânsă la poporul ales, a fost dată lumii.” – Marea luptă, pg. 328 engl.

b. Cele şaptezeci de săptămâni profetice odată încheiate în 34 d. Hr., ce s-a întâmplat cu oraşul Ierusalim şi cu templul? Daniel 9:26,27; Matei 24:15,16,1,2.

După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este Hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul Hotărât.” (Daniel 9:26,27)

De aceea, când veţi vedea „urîciunea pustiirii” despre care a vorbit proorocul Daniel „aşezată în locul Sfânt” -cine citeşte să înţeleagă! atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi. (Matei 24:15,16).

La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.” (Matei 24:1, 2).

„Atât oraşul cât şi templul au fost rase până în temelii, şi pământul pe care se aflase casa sfântă a fost ,arat ca un ogor’. (Ieremia 26:18). În asediul şi măcelul care au urmat, au murit peste un milion de oameni; supravieţuitorii au fost duşi prizonieri, vânduţi ca sclavi, târâţi la Roma pentru a împodobi triumful cuceritorului, aruncaţi la fiare sălbatice în amfiteatre sau risipiţi să pribegească fără un loc al lor pe tot pământul.” – Idem., pg. 35 engl.

c. Ce responsabilitate şi-au luat asupra lor iudeii din timpul lui Isus când au strigat: „Sângele Lui să cadă asupra noastră şi a copiilor noştri?” Matei 27:25.

Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” (Matei 27:25).

„Privind la Mielul lovit al lui Dumnezeu, iudeii strigaseră: ,Sângele Lui să cadă asupra noastră şi a copiilor noştri’. (Matei 27:25). Acest strigăt îngrozitor s-a ridicat până la tronul lui Dumnezeu. Acea sentinţă, pe care şi-au dat-o singuri, a fost notată în ceruri. Rugăciunea aceea a fost auzită. Sângele Fiului lui Dumnezeu urma să cadă asupra copiilor lor şi a copiilor copiilor lor, ca un blestem etern. Acesta s-a împlinit îngrozitor la distrugerea Ierusalimului. S-a împlinit groaznic în cazul naţiunii israelite.” – Hristos lumina lumii, pg. 739 engl.

Joi 16 iunie

5. CĂUTĂTORII SERIOŞI SUNT RĂSPLĂTIŢI

a. Ce a spus îngerul Domnului despre cele 2300 de zile? Daniel 8:26. În ce fel au găsit pionierii adventişti sfârşitul celor 2300 de zile profetice în 1844? Ce lecţie putem învăţa din această experienţă? Deuteronom 4:29; 29:29; Ioan 7:17.

Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.” (Daniel 8:26).

Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău. (Deuteronom 4:29).

Lucrurile ascunse Sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite Sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia. (Deuteronom 29:29).

Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. (Ioan 7:17).

„Până aici, toate precizările profeţiei s-au împlinit în mod izbitor şi începutul celor şaptezeci de săptămâni s-a stabilit fără îndoială în anul 457 î.Hr., iar încheierea lor în anul 34 d.Hr. Pornind de la această dată nu mai este nici o dificultate în a găsi sfârşitul celor 2300 de zile. Cele şaptezeci de săptămâni - 490 de zile - fiind desprinse din cele 2300, mai rămâneau încă 1810 zile. După terminarea celor 490 de zile, trebuia să se mai împlinească încă 1810 zile. De la anul 34 d.Hr., 1810 ani se continuau până în anul 1844. În concluzie, cele 2300 de zile din Daniel 8:14 se încheie în anul 1844. La încheierea acestei lungi perioade profetice, conform spuselor îngerului lui Dumnezeu, ,sanctuarul va fi curăţit’. (Daniel 8:14).” – Marea luptă, pg. 328 engl. „[Hristos] va lămuri cuvântul Său tuturor celor care Îl caută cu sinceritate, din inimă. Acei care studiază cuvântul lui Dumnezeu cu inimile deschise pentru iluminarea Duhului Sfânt, nu vor rămâne în întuneric cu privire la însemnătatea cuvântului. [Se citează Ioan 7:17.] Toţi cei care vin la Hristos pentru o mai bună cunoaştere a adevărului o vor primi. El va dezvălui în faţa lor tainele împărăţiei cerului şi aceste taine vor fi înţelese de inima care tânjeşte să ştie adevărul.” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 36 engl.

Vineri 17 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Care a fost preocuparea lui Daniel cu privire la viziunea amintită în Daniel 8:11-14,25,26? Unde a încercat el să găsească explicaţia acestei viziuni?

b. Rezumaţi semnificaţia rugăciunii lui Daniel.

c. Ce explicaţie a dat Gabriel, solul Domnului, cu privire la prima parte din cele 2300 zile profetice?

d. Ce s-a întâmplat cu Ierusalimul şi cu templul curând după încheierea celor şaptezeci de săptămâni profetice?

e. În ce fel putem fi încurajaţi de modul în care pionierii adventişti au descoperit încheierea în 1844 a celor 2300 zile profetice din Daniel 8:14?