Lecția 10. Visteria lui Dumnezeu: biserica Sa

TEXT DE MEMORIZAT: „Voi de asemenea, ca pietre vii, sunteți clădiți o casă spirituală, o preoție sfântă, pentru a oferi sacrificii spirituale, acceptabile lui Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 2:5 engl. KJV).

„Biserica lui Hristos este foarte prețioasă în ochii Săi. Ea este caseta care conține bijuteriile Sale, staulul care încercuiește turma Sa.” —Credința prin care trăiesc, p. 280 engl. (cap. 10, O biserică purificată, subcap. Dragă inimii lui Dumnezeu).

Studiu recomandat: Istoria faptelor apostolilor, p. 9-16 engl. (cap. 1, Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa).

Duminică 27 noiembrie

1. UN STAUL PENTRU TURMA LUI HRISTOS

a. De ce are Dumnezeu o biserică pe pământ? 1 Petru 2:5, 9.

1 Petru 2:5, 9: „Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. ... 9Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”

(v. 9: Engl. KJV: „Voi sunteți o generație aleasă, o preoție împărătească, o națiune sfântă, un popor deosebit; ca să vestiți laudele celui care v-a chemat din întuneric în lumina Sa minunată.”)

„Biserica lui Dumnezeu este agentul desemnat pentru salvarea oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, și misiunea ei este de a duce lumii evanghelia. De la început a fost planul lui Dumnezeu ca prin biserica Sa să fie reflectată lumii plinătatea și suficiența Sa. Membrii bisericii, cei pe care El i-a chemat afară din întuneric la lumina Sa minunată, trebuie să manifeste slava Sa. Biserica este depozitara bogățiilor harului lui Hristos; și prin biserică se va manifesta în cele din urmă, chiar ‚stăpânirilor și puterilor din locurile cerești’ manifestarea finală și deplină a dragostei lui Dumnezeu. Efeseni 3:10.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 9 engl. (cap. 1, Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa).

b. Ce caracteristici sunt esențiale în biserica adevărată a lui Dumnezeu? Apocalipsa 14:12; Efeseni 4:4-6.

Apocalipsa 14:12: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”

Efeseni 4:4-6: „Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți.”

„Trebuie să ne unim, dar nu pe o platformă a erorii.”—Manuscript Releases, vol. 15, p. 259.

Luni 28 noiembrie

2. UN REFUGIU SIGUR

a. Întrucât doar prezența lui Hristos (Ioan 15:4, 5) în inima noastră poate să ne facă una în adevăr, ce exemplu al primilor ucenici nu ar trebui să uităm niciodată? Fapte 1:13, 14; 2:46; 4:32.

Fapte 1:13, 14: „Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.”

Fapte 2:46: „Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă.”

Fapte 4:32: „Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște.”

„[Cei doisprezece apostoli] au fost aduși laolaltă, cu diferitele lor greșeli, toți cu tendințe spre rău moștenite și cultivate; însă în și prin Hristos, ei trebuia să locuiască în familia lui Dumnezeu, învățând să devină una în credință, în doctrină, în spirit. Ei urma să aibă testele lor, mâhnirile lor, diferențele lor de opinie; însă în timp ce Hristos locuia în inimă, nu putea să existe disensiune. Dragostea Sa urma să conducă la dragoste unul pentru celălalt; lecțiile Stăpânului urma să conducă la armonizarea tuturor diferențelor, aducând ucenicii în unitate, până când ei aveau să fie de o minte și o judecată.” —Hristos, Lumina lumii, p. 296 engl. (cap. 30, El a rânduit doisprezece).

b. Ce responsabilitate cade asupra fiecăruia dintre noi când ne dedicăm lui Hristos viața? 1 Timotei 3:15.

1 Timotei 3:15: „Dar, dacă voi zăbovi, să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului.”

„Foarte strânsă și sacră este relația dintre Hristos și biserica Sa—El mirele, și biserica mireasa; El capul, iar biserica trupul. Atunci, legătura cu Hristos, implică legătură cu biserica Sa. Biserica este organizată pentru slujire; și într-o viață de slujire pentru Hristos, legătura cu biserica este unul din primii pași. Loialitatea față de Hristos cere îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor bisericii.”—Educația, p. 268, 269 engl. (cap. 31, Lucrarea vieții).

c. Ce privilegiu se extinde la fiecare membru al adevăratei biserici a lui Dumnezeu? 1 Ioan 1:7; Evrei 10:24, 25.

1 Ioan 1:7: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat (engl. KJV: „de tot păcatul”).”

Evrei 10:22, 25: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.”

„Predicarea este doar o mică parte a lucrării care trebuie făcută pentru salvarea sufletelor. Spiritul lui Dumnezeu convinge de adevăr pe cei păcătoși, iar El îi pune în brațele bisericii. Predicatorii pot să își îndeplinească partea lor, însă ei nu pot îndeplini niciodată lucrarea pe care ar trebui să o facă biserică. Dumnezeu cere bisericii Sale să îi hrănească pe cei care sunt tineri în credință și experiență, să meargă la ei, nu cu scopul de a bârfi cu ei, ci să se roage, să le spună cuvinte care sunt ‚ca mere de aur în tablouri de argint’ [Proverbe 25:11 engl. KJV].”—Evanghelizarea, p. 352 engl. (cap. 10, Fundamentând și păstrând noii convertiți).

Marți 29 noiembrie

3. CHEMAŢI PENTRU A SLUJI

a. Ce datorie a credincioșilor este adesea neglijată? Psalmi 60:4.

Psalmi 60:4: „Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalțe spre biruința adevărului.”

„În multe dintre bisericile noastre organizate, standardul adevărului este târât prin praf pentru că membrii nu slujesc pentru Dumnezeu, ci își slujesc propriei lor plăceri. Ei lucrează prin influențele care înconjoară sufletul. Prin precept și exemplu, în îngăduire de sine, în obiceiurile lor lumești de îmbrăcăminte, în cuvintele și acțiunile lor, ei mărturisesc împotriva adevărului, împotriva tăgăduirii de sine, împotriva blândeții lui Hristos. Ei sunt reci din punct de vedere spiritual, și sunt separați de Hristos, departe de El. Dacă ei ar urma pașii lui Hristos, ar deveni părtași ai tăgăduirii Sale de sine, ai sacrificiului Său, ca să poată înălța și salva sufletele care sunt gata să piară.”—Manuscript Releases, vol. 19, p. 173.

b. Care este chemarea fiecărui urmaș al lui Hristos? 2 Timotei 2:1-4.

2 Timotei 2:1-4: „Tu dar, copilul meu, întărește-te în harul care este în Hristos Isus. Și ce-ai auzit de la mine în fața multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos. Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.”

„Biserica lui Hristos este organizată pentru slujire. Cuvântul ei de ordine (lozinca, motto-ul ei) este slujirea. Membrii ei sunt soldați, care să fie instruiți pentru conflict sub Căpitanul mântuirii lor. Predicatorii, medicii, profesorii creștini au de îndeplinit o lucrare mai vastă decât și-au dat mulți seama. Ei nu sunt doar slujitori ai poporului, ci ei trebuie să îi învețe să slujească. Ei nu ar trebui doar să dea instrucțiune în principiile drepte, ci să îi educe pe ascultătorii lor să comunice aceste principii. Adevărul care nu este trăit, care nu este comunicat, își pierde puterea dătătoare de viață, virtutea sa vindecătoare. Binecuvântarea sa poate fi menținută doar în măsura în care este împărtășită.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 148, 149 engl. (cap. 9, Învățând și vindecând).

c. Ce ajută la unificarea bisericii? Galateni 6:2; Efeseni 4:1-3.

Galateni 6:2: „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.”

Efeseni 4:1-3: „Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii.”

„Biserica nu poate ajunge niciodată poziția pe care Dumnezeu dorește ca ea să o ajungă până când nu este unită în simpatie cu lucrătorii ei misionari. Unitatea pentru care s-a rugat Hristos nu poate niciodată să existe, până când spiritualitatea nu este adusă în slujirea misionară, și până când biserica nu devine un agent pentru susținerea misiunilor. Eforturile misionarilor nu vor îndeplini ceea ce ar trebui, până când membrii bisericii din câmpul de acasă nu arată, nu doar în cuvânt, ci în faptă, că realizează obligația care zace asupra lor de a da acestor misionari sprijinul lor din inimă.”—Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 47, 48 engl. (secțiunea II, Principii esențiale pentru sănătate, subcap. Alergarea creștină).

Miercuri 30 noiembrie

4. CRESCÂND ȘI DEZVOLTÂNDU-SE

a. Cum descrie Inspirația creșterea și dezvoltarea credinciosului și a bisericii? Efeseni 2:19-22; 4:14-16; 1 Corinteni 3:9-13.

Efeseni 2:19-22: „Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

Efeseni 4:14-16: „ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei și se zidește în dragoste.”

1 Corinteni 3:9-13: „Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meșter-zidar înțelept, am pus temelia, și un altul clădește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos. Iar dacă clădește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.”

„Dumnezeu testează fiecare suflet care pretinde a crede în El. Tuturor leau fost încredințați talanți. Domnul a dat oamenilor bunurile Sale pe care să le pună în negoț. El i-a făcut ispravnicii Săi și a pus în stăpânirea lor bani, case și terenuri. Toate acestea trebuie să fie privite ca bunuri ale Domnului și să fie folosite pentru a avansa lucrarea Sa, pentru a clădi împărăția Sa în lume. Punând în negoț bunurile Domnului, noi trebuie să Îl căutăm pe El pentru înțelepciune, ca să nu folosim încrederea Sa sacră pentru a ne glorifica pe noi sau pentru a ne permite impulsuri egoiste. Cantitatea încredințată variază, însă cei care au cele mai mici daruri nu trebuie să simtă că deoarece talantul lor de mijloace este mic, ei pot să nu facă nimic cu el.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 245, 246 engl. (secțiunea 8, Sfaturi la vremea potrivită, subcap. Isprăvnicie credincioasă).

„Lucrarea noastră nu a fost susținută de daruri mari sau moșteniri; pentru că avem doar puțini oameni bogați între noi. Care este secretul prosperității noastre? Noi ne-am mișcat sub ordinele Căpitanului mântuirii noastre. Dumnezeu a binecuvântat eforturile noastre unite. Adevărul s-a răspândit și a înflorit. Instituțiile s-au înmulțit. Sămânța de muștar a crescut pom mare. Sistemul de organizare s-a dovedit un mare succes. Dăruirea sistematică a fost începută conform planului biblic. Trupul a fost ‚bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură’ [Efeseni 4:16].”—Mărturii pentru predicatori, p. 27 engl. (cap. 1, Biserica lui Hristos, subcap. Rezultatele eforturilor unite).

b. Ce face ca talentele și fondurile să poată fi utilizate în modul cel mai eficient între credincioși? 1 Corinteni 1:10; 14:40. Pe de altă parte, ce face ca mult să se piardă între mulți dintre păzitorii Sabatului?

1 Corinteni 1:10: „Vă îndemn, dar, fraților, prin numele Domnului nostru Isus Hristos, să vorbiți toți același lucru, și să nu existe diviziuni între voi; ci să fiți în mod perfect uniți împreună în aceeași minte și în aceeași judecată.” (engl. KJV)

1 Corinteni 14:40: „Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.”

(engl. KJV: „Toate lucrurile să se facă în mod decent și în ordine”)

„O, cât s-ar bucura Satan să pătrundă în acest popor și să dezorganizeze lucrarea într-un timp când organizarea temeinică este esențială și va fi cea mai mare putere pentru a ține la distanță revolte vătămătoare și a respinge pretențiile care nu sunt susținute de cuvântul lui Dumnezeu! Vrem să menținem direcția dreaptă, ca să nu existe un colaps al sistemului de rânduială și ordine. În acest mod nu va fi dată autorizație elementelor dezordonate pentru a controla lucrarea în acest timp. Trăim într-un timp când ordinea, sistemul, și unitatea de acțiune sunt esențiale în cel mai înalt grad.”—Ibid., p. 228. engl. (cap. 9, Lucrători sub Dumnezeu, subcap. Calm și considerație).

Joi 1 decembrie

5. SERVICIU OPTIM ȘI CREDIBILITATE

a. Descrieți condiția care trebuie să existe între urmașii lui Hristos pentru a asigura succes în eforturile noastre misionare. Ioan 10:16; 13:35; 17:18-23.

Ioan 10:16: „Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.”

Ioan 13:35: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”

Ioan 17:18-23: „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu , Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una – Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.”

„Pe măsură ce numărul nostru creștea, era evident că fără vreo formă de organizare urma să existe mare confuzie, și lucrarea nu urma să fie dusă cu succes înainte. Pentru a lua măsuri pentru susținerea corpului de predicatori, pentru avansarea lucrării în câmpuri noi, pentru protejarea atât a bisericilor, cât și a predicatorilor de membrii nevrednici, pentru menținerea proprietăților bisericii, pentru publicarea adevărului prin tipografie, și pentru multe alte scopuri, organizarea era indispensabilă.”—Mărturii pentru predicatori, p. 26 engl. (cap. 1, Biserica lui Hristos, subcap. Introducerea ordinii în biserică).

„[Îngerul a spus:] ‚Biserica trebuie să alerge la Cuvântul lui Dumnezeu și să devină fundamentată pe rânduiala evangheliei, care a fost trecută cu vederea și neglijată.’ Aceasta este în mod indispensabil necesară pentru a aduce biserica la unitatea credinței.”—Experiențe și viziuni, p. 100 engl. (cap. Ordinea (rânduiala) evangheliei).

„Isus S-a rugat ca ucenicii Săi să fie toți una... Prin această unitate trebuie să convingem noi lumea de misiunea lui Hristos, și să ducem acreditarea noastră divină în fața lumii.”—The Review and Herald, 11 martie 1890.

„Dacă au existat neînțelegeri între frați și surori—dacă invidie, răutate, amărăciune, bănuieli rele au existat, mărturisiți aceste păcate, nu într-un mod general, ci mergeți la frații și surorile voastre în mod personal. Fiți specifici. Dacă voi ați comis un rău și ei douăzeci, mărturisiți-l pe acel unu ca și când voi ați fost principalul vinovat. Luați-i de mână, lăsați ca inima voastră să se înmoaie sub influența Spiritului lui Dumnezeu, și spuneți: ‚Vrei să mă ierți? Nu am avut sentimente drepte față de tine. Vreau să corectez fiecare greșeală, ca nimic să nu stea înregistrat împotriva mea în cărțile cerului. Trebuie să am un raport curat.’ Cine, credeți voi, ar rezista unei asemenea acțiuni?”—Ibid., 16 decembrie 1884.

Vineri 2 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum putem identifica adevărata biserică a lui Dumnezeu?

2. De ce este importantă pentru fiecare credincios individual calitatea de membru al bisericii?

3. În ce mod putem fi în pericolul de a mărturisi contra adevărului?

4. Numiți câțiva factori care vor nutri (vor crește) unitatea în biserică.

5. Cum trebuie să purtăm în fața lumii acreditarea noastră divină?