Lecția 12. Principii financiare biblice

TEXT DE MEMORIZAT: „Toate aceste binecuvântări vor veni asupra ta, şi te vor ajunge, dacă vei asculta de vocea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronom 28:2 engl. KJV).

„Nimeni nu poate strânge comoară în cer fără să descopere că viața sa pe pământ este prin aceasta îmbogățită și înnobilată.”—Educația, p. 145 engl. (cap. 15, Principii și metode de afaceri).

Studiu recomandat: Istoria faptelor apostolilor, p. 70-76 engl. (cap. 7, O avertizare împotriva ipocriziei). Educația, p. 135-145 engl. (cap. 15, Principii și metode de afaceri).

Duminică 11 decembrie

1. FINANŢE PERSONALE

a. Care poate să fie rezultatul acum și pentru veșnicie al neglijării cauzei lui Dumnezeu? Hagai 1:5-11.

Hagai 1:5-11: „Așa vorbește acum Domnul oștirilor: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănați mult și strângeți puțin; mâncați și tot nu vă săturați; beți și tot nu vă potoliți setea; vă îmbrăcați și tot nu vă este cald și cine câștigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!” Așa vorbește Domnul oștirilor: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Suiți-vă pe munte, aduceți lemne și zidiți Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta și voi fi proslăvit”, zice Domnul. „Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin; l-ați adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce?”, zice Domnul oștirilor. „Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua și pământul nu și-a dat roadele. Am chemat seceta peste țară, peste munți, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni și peste vite și peste tot lucrul mâinilor voastre.”

„Cei care rețin în mod neegoist mijloacele lor nu trebuie să fie surprinși dacă mâna lui Dumnezeu risipește. Ceea ce ar fi trebuit să fie devotat pentru înaintarea lucrării și cauzei lui Dumnezeu, dar care a fost reținut, poate fi încredințat unui fiu nesăbuit, și el poate să risipească aceasta. Un cal bun, mândria unei inimi vanitoase, poate fi găsit mort în staul. Ocazional poate să moară o vacă. Pagubele de fructe sau alte recolte pot să vină. Dumnezeu poate risipi mijloacele pe care El le-a împrumutat ispravnicilor Săi, dacă ei refuză să le utilizeze spre slava Sa. Unii, am văzut, poate nu vor avea niciunele dintre aceste pierderi pentru a le aminti de neglijența lor în datorie, însă cazurile lor pot fi chiar mai lipsite de speranță.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 661, 662 engl. (cap. 78, Lucrarea în Vermont).

„Neglijarea de a-L mărturisi pe Hristos în registrele voastre contabile vă separă de marele privilegiu de a avea numele voastre înscrise în cartea vieții Mielului.”—Înalta noastră chemare, p. 192 engl. (cap. 186, Cum e contul tău?).

b. Ce trebuie luat în considerare de toți cei care în mod obișnuit tind să ceară ajutor, în loc de a-l oferi? Deuteronom 28:12, 13.

Deuteronom 28:12, 13: „Domnul îți va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită țării tale ploaie la vreme și ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, și niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău, pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini.”

„Cei care au parte la slava lui Hristos trebuie să aibă parte, de asemenea, și la slujirea Sa, ajutându-i pe cei slabi, pe cei nenorociți și descurajați.” —Counsels for the Church, p. 60.

Luni 12 decembrie

2. PROMISIUNI CONDIŢIONATE

a. Ce dorește Dumnezeu pentru poporul Său chiar astăzi? Deuteronom 28:1-6.

Deuteronom 28:1-6: „Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind și împlinind toate poruncile Lui pe care ți le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău îți va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine și de care vei avea parte dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău: Vei fi binecuvântat în cetate și vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor și oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coșnița și postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta și vei fi binecuvântat la plecarea ta.”

„Cuvântul lui Dumnezeu vine la fiecare credincios: ‚Pregătiți calea Domnului, neteziți în deșert un drum pentru Dumnezeul nostru.’ [Isaia 40:3 engl. KJV]. Economisiți în cheltuielile voastre de mijloace pentru voi înșivă. Primul pas spre tăgăduire de sine este în general cel mai greu, însă începeți fără întârziere. Darurile voastre jertfitoare de sine vor fi folosite în acest câmp pentru a-i aproviziona pe lucrători pentru a duce unei lumi pierdute ultimul mesaj de îndurare.”—The General Conference Bulletin, 1 aprilie 1899.

„Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca cei ce sunt creștini, ale căror privilegii le întrec cu mult pe cele ale națiunii iudaice, să dea cu mai puțină generozitate decât dădeau ei. ‚Oricui i se dă mult’, a declarat Salvatorul, ‚i se va cere mult.’ Luca 12:48. Generozitatea cerută de la evrei a fost în mare parte pentru a fi în folosul propriei lor națiuni; astăzi lucrarea lui Dumnezeu se întinde pe tot pământul. În mâinile urmașilor Săi Hristos a pus comorile evangheliei, și asupra lor El a pus responsabilitatea de a da lumii vestea bună a mântuirii. Cu siguranță, obligațiile noastre sunt mult mai mari decât au fost cele ale vechiului Israel.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 337, 338 engl. (cap. 32, O biserică generoasă).

b. Ce promisiuni sunt asigurate tuturor celor care urmează planul financiar al lui Dumnezeu? Maleahi 3:11, 12.

Maleahi 3:11, 12: „Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta) și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre”, zice Domnul oștirilor. „Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veți fi o țară plăcută”, zice Domnul oștirilor.”

„Toți pot simți că pot îndeplini un plan în promovarea prețioasei lucrări de salvare. Fiecare bărbat, femeie și tânăr poate să devină un vistiernic pentru Domnul, și poate fi un agent pentru a îndeplini cerințele ce cad asupra vistieriei. Apostolul spune: ‚Fiecare din voi să pună deoparte, după cum l-a făcut Domnul să prospere’ (1 Corinteni 16:2).

Scopuri mărețe sunt îndeplinite prin acest sistem. Dacă fiecare și toți l-ar accepta, fiecare ar fi făcut un casier vigilent și credincios pentru Dumnezeu; și nu ar fi lipsă de mijloace cu care să înaintăm lucrarea măreață de a da lumii ultima avertizare. Vistieria va fi plină, dacă toți adoptă acest sistem, și cei ce contribuie nu vor fi lăsați mai săraci. Prin fiecare investiție făcută, ei vor deveni mai uniți de cauza adevărului prezent.”—Solii pentru tineret, p. 304, 305 engl. (cap. 100, Zecimea).

Marți 13 decembrie

3. LECŢII DIN ZILELE LUI HRISTOS

a. Cum poate devoțiunea magilor pentru Copilul din Betleem să ne servească nouă de încurajare? Matei 2:1, 2, 11.

Matei 2:1, 2, 11: „După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi din Răsărit la Ierusalim și au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.”... 11Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.”

„Magii fuseseră printre primii care să spună ‚Bun venit’ Răscumpărătorului. Darul lor a fost primul care a fost pus la picioarele Sale. Și prin acel dar, ce privilegiu de slujire a fost al lor! Dumnezeu este încântat să onoreze darul dat dintr-o inimă care iubește, dându-i cea mai mare eficiență în serviciul Său. Dacă ne-am dat lui Isus inimile noastre, noi vom aduce, de asemenea, darurile noastre la El. Aurul și argintul nostru, cele mai prețioase proprietăți ale noastre, cele mai înalte înzestrări mentale și spirituale ale noastre, vor fi devotate cu generozitate Celui care ne-a iubit, și care S-a dat pe Sine însuși pentru noi.”—Hristos, Lumina lumii, p. 65 engl. (cap. 6, Noi am văzut steaua Lui).

b. Ce ar trebui să învățăm din gestul Mariei de a unge picioarele lui Isus? Marcu 14:3.

Marcu 14:3: „Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.”

„În stabilirea proporției care să fie dată cauzei lui Dumnezeu, asigurați-vă mai degrabă că depășiți, decât că nu împliniți cerințele datoriei. Luați în considerare pentru cine va fi făcut darul. Această amintire va pune pe fugă lăcomia. Gândiți-vă doar la marea iubire cu care ne-a iubit Hristos, și cele mai bogate daruri ale noastre vor părea nevrednice de acceptarea Sa. Când Hristos este obiectul afecțiunilor noastre, cei care au primit dragostea Sa iertătoare nu se vor opri să calculeze valoarea vasului de alabastru cu ulei prețios. Lacomul Iuda a putut să facă aceasta, însă primitorul darului mântuirii va regreta doar că jertfa nu are un parfum mai bogat și o valoare mai mare.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 485 engl. (cap. 42, Testamente și moșteniri).

c. Cum pot cei care din obișnuință sunt dependenți de milostenie să devină - asemenea Mariei - dăruitori de milă iubitoare? Fapte 20:35.

Fapte 20:35: „În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’”

„Dacă cei care nu au înregistrat succes în viață ar fi dispuși să fie instruiți, ei și-ar putea însuși obiceiuri de tăgăduire de sine și economie strictă, și ar avea satisfacția de a fi dăruitori, mai degrabă decât primitori de milostenie. Există mulți robi leneși. Dacă ar face tot ce stă în puterea lor de a face, ei ar experimenta o binecuvântare atât de mare în a-i ajuta pe alții, încât ar realiza într-adevăr că ‚Este mai ferice să dai, decât să primești’ [Fapte 20:35].” —Ibid., vol. 3, p. 400, 401 engl. (cap. 33, Zecimi și daruri).

Miercuri 14 decembrie

4. PE VREMEA APOSTOLILOR

a. În proclamarea evangheliei, ce intensitate a scopului trebuie să avem în comun cu creștinii din biserica primară? Fapte 4:32-37.

Fapte 4:32-37: „Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute și-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie. Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru, a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.”

„[Fapte 4:34, 35 citat.] Această generozitate din partea credincioșilor a fost rezultatul revărsării Duhului. Cei convertiți la evanghelie erau ‚o inimă și un suflet’ [versetul 32]. Un interes comun îi controla—succesul misiunii încredințate lor; și lăcomia nu avea niciun loc în inimile lor. Dragostea lor pentru frații lor și pentru cauza de care se legaseră era mai mare decât dragostea lor de bani și posesiuni. Faptele lor mărturiseau că ei socoteau suflele oamenilor de o valoare mai mare decât bogăția pământească.

La fel va fi întotdeauna când Duhul lui Dumnezeu pune stăpânire asupra vieții. Cei ale căror inimi sunt umplute cu dragostea lui Hristos vor urma exemplul Celui care de dragul nostru a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Sa noi să putem fi făcuți bogați. Banii, timpul, influența—toate darurile pe care ei le-au primit din mâna lui Dumnezeu, ei le vor aprecia doar ca mijloace pentru înaintarea lucrării evangheliei. Astfel a fost în biserica primară; și când în biserica de astăzi se vede că prin puterea Duhului membrii ei și-au îndepărtat afecțiunile de la lucrurile lumii, și că ei sunt dispuși să facă sacrificii pentru ca semenii lor să audă evanghelia, adevărurile proclamate vor avea o influență puternică asupra ascultătorilor.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 70, 71 engl. (cap. 7, O avertizare împotriva ipocriziei).

b. Ce putem învăța din înșelătoria vicleană a lui Anania și Safira și din consecințele ei îngrozitoare? Fapte 5:1-11.

Fapte 5:1-11: „Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.”

„Dorind să câștige o reputație pentru tăgăduire de sine, generozitate și devoțiune față de credința creștină, Anania și Safira și-au vândut proprietatea, și au pus o parte din contravaloare la picioarele apostolilor, pretinzând că dăduseră tot. Ei nu fuseseră îndemnați să dea cauzei tot ce aveau. Dumnezeu ar fi acceptat o parte. Însă ei doreau să se creadă că ei ar fi dat totul. Astfel ei se gândeau să câștige reputația pe care o râvneau, și în același timp să rețină o parte din banii lor. Ei credeau că avuseseră succes în șiretlicul lor; însă ei Îl înșelau pe Domnul, și El a rezolvat imediat acest prim caz de înșelăciune și minciună în biserica nou-formată. El i-a ucis pe amândoi, ca o avertizare pentru toți despre pericolul sacrificării adevărului cu scopul de a obține favoare.”—Slujirea medicală, p. 126, 127 engl. (secțiunea 7, Cheltuieli și salarii, subcap. Principiile religioase să fie menținute).

Joi 15 decembrie

5. JERTFIRE DE SINE SISTEMATICĂ

a. Ce trebuie să realizăm în operarea și întreținerea financiară a cauzei lui Dumnezeu pe acest pământ? 1 Corinteni 14:33.

1 Corinteni 14:33: „căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinților.”

„[Dumnezeu] dorește ca lucrarea Sa să fie dusă înainte cu temeinicie și exactitate, așa încât El să poată pune asupra ei sigiliul aprobării Sale. Creștin trebuie să fie unit cu creștin, biserică cu biserică.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 96 engl. (cap. 9, Cei șapte diaconi).

b. Ce trebuie să învățăm din căile prin care poporul credincios al lui Dumnezeu a exemplificat tăgăduire de sine? Evrei 11:8-10, 24-26, 37-40.

Evrei 11:8-10, 24-26, 37-40: „Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu... 24-26 Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire... 37-40 au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți – ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului. Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit, pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârșire fără noi.”

„A existat un timp când erau doar puțini cei care ascultau adevărul și care l-au îmbrățișat, și ei nu aveau multe din bunurile acestei lumi. Atunci a fost necesar ca unii să își vândă casele și terenurile, și să obțină unele mai ieftine, în timp ce mijloacele lor au fost împrumutate cu generozitate Domnului pentru publicarea adevărului, și pentru a ajuta pe alte căi la avansarea cauzei lui Dumnezeu. Aceste persoane jertfitoare de sine au suferit privațiuni; însă dacă ei vor răbda până la sfârșit, mare va fi răsplata lor.

Dumnezeu a mișcat multe inimi. Adevărul pentru care câțiva au sacrificat atât de mult a triumfat, și mulțimi s-au prins de el. În providența lui Dumnezeu, cei care au mijloace au fost aduși la adevăr pentru ca, pe măsură ce lucrarea crește, nevoile cauzei Sale să fie acoperite. Dumnezeu nu cere acum casele de care poporul Său are nevoie pentru a locui în ele; însă dacă cei care au abundență nu aud vocea Sa, nu se separă de lume, și nu sacrifică pentru Dumnezeu, El va trece pe lângă ei și îi va chema pe cei care sunt dispuși să facă orice pentru Isus, chiar să își vândă căminele pentru a împlini nevoile cauzei. Dumnezeu va primi daruri de bună voie. Cei care dau, trebuie să aprecieze ca un privilegiu de a face astfel.”—Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 215 engl. (cap. 42, Pericolul lăcomiei, subcap. Îndepărtarea de la sacrificiul de sine al pionierilor).

Vineri 16 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum poate primitorul de milostenie să devină distribuitor?

2. Cum ar trebui să fie generozitatea noastră comparativ cu cea a vechilor evrei?

3. Ce exemple de generozitate din zilele lui Hristos ar trebui să ne inspire?

4. Ce putem învăța din spiritul bisericii creștine primare?

5. Cum poate fi reînviorată astăzi tăgăduirea de sine a pionierilor adevărului prezent?