Lecția 7. Comoară în cer

TEXT DE MEMORIZAT: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoții; ci strângețivă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:19-21).

„Dumnezeu dorește ca noi să alegem cele cerești în locul celor pământești. El deschide în fața noastră posibilitățile unei investiții cerești. El ar da încurajare celor mai semețe ținte ale noastre, siguranță celei mai alese comori a noastre.”—Parabolele Domnului, p. 374 engl. (cap. 26, Prieteni cu mamona nedreptății).

Studiu recomandat: Căminul adventist, p. 367-380 engl. (cap. 60, Slujitori ai lui Dumnezeu; cap. 61, Principii financiare pentru familie).

Duminică 6 noiembrie

1. REZULTATUL RECUNOȘTINŢEI

a. Ce expresii vitale ar trebui să răsune în mod repetat în inimile noastre? Psalmi 107:8, 15, 21, 31; Ioan 14:1-3.

Psalmi 107:8, 15, 21, 31: „O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! ... 15O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! ... 21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! 31O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!”

Ioan 14:1-3: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.”

„Să se înțeleagă faptul că doar dragostea lui Dumnezeu poate să țină poporul Său sincer în tăgăduirea de sine și sacrificiul de sine pe care ei sunt chemați să le îndure de dragul lui Hristos. Repetați adesea primele trei versete din capitolul al paisprezecelea al cărții Ioan. Acest pasaj biblic este panaceul pentru tulburare, dezamăgire și suferință. O convingere că speranța vieții veșnice este sigură face ca inima să debordeze de gratitudine și recunoștință.”—The Paulson Collection of Ellen G.White Letters, p. 5.

b. Când dăm lui Dumnezeu mijloacele noastre, ce trebuie să ținem totdeauna în minte? Psalmul 29:1, 2.

Psalmi 29:1, 2: „Fiii lui Dumnezeu, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste! Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte!” (v. 2 u.p. engl. KJV: „închinați-vă Domnului în frumusețea sfințeniei”.)

„A da înseamnă a trăi. Viața care va fi păstrată este viața care este dată de bună voie în serviciul lui Dumnezeu și al omului. Cei care de dragul lui Hristos sacrifică viața lor din această lume, o vor păstra pentru viața veșnică.” —Hristos, Lumina lumii, p. 623, 624 engl. (cap. 68, În curtea din afară).

„Îngerul raportor întocmește o înregistrare exactă a fiecărui dar dedicat lui Dumnezeu și pus în vistierie, și de asemenea a rezultatului final al mijloacelor astfel dăruite. Ochiul lui Dumnezeu ia notă de fiecare bănuț devotat cauzei Sale și de disponibilitatea sau reticența dăruitorului. Motivul pentru care se dă, este de asemenea înregistrat.”—Căminul adventist, p. 368 engl. (cap. 60, Slujitori ai lui Dumnezeu).

Luni 7 noiembrie

2. DIFERIT DE CE S-AR PUTEA AȘTEPTA

a. Ce principiu dat de Isus este un secret spre o viață mai fericită? Fapte 20:35.

Fapte 20:35: „În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’”

„Principiul celor lumești este de a obține tot ce pot din lucrurile pieritoare ale acestei vieți. Dragostea egoistă de câștig este principiul dominant în viețile lor. Însă cea mai pură bucurie nu se găsește în bogății, nici acolo unde lăcomia tânjește mereu, ci acolo unde domnește mulțumirea și unde dragostea jertfitoare de sine este principiul conducător. Există mii care trec prin viață în îngăduire de sine, și ale căror inimi sunt pline de murmurare. Ei sunt victime ale egoismului și nemulțumirii în efortul zadarnic de a-și satisface mințile cu îngăduire de sine. Însă nefericirea este imprimată chiar pe fețele lor, și în spatele lor este un deșert, deoarece cursul vieții lor nu rodește fapte bune.

Proporțional cu măsura în care dragostea lui Hristos umple inimile noastre și controlează viețile noastre, lăcomia, egoismul și dragostea de confort vor fi biruite, și va fi plăcerea noastră a face voia lui Hristos, ai cărui servi pretindem că suntem. Fericirea noastră va fi atunci proporțională cu faptele noastre neegoiste, pornite din dragoste de Hristos.

Înțelepciunea divină a rânduit, în planul de mântuire, legea acțiunii și reacțiunii, făcând lucrarea de dăruire, în toate ramurile ei, de două ori binecuvântată. Cel care dă celor nevoiași îi binecuvântează pe alții, și este el însuși binecuvântat într-o măsură chiar mai mare. Dumnezeu ar fi putut să își îndeplinească scopul Său de a salva păcătoșii fără ajutorul omului; însă El a știut că niciun om nu putea fi fericit fără să îndeplinească o parte în marea lucrare în care el urma să cultive tăgăduire de sine și dărnicie.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 382 engl. (cap. 33, Zecimi și daruri).

b. Prin ce apel ne cere Domnul să ne aliniem prioritățile în viață? Matei 6:19, 20.

Matei 6:19, 20: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.”

„[Dumnezeu] a rânduit ca dărnicia să devină un obicei, ca să poată contracara păcatul periculos și înșelător al lăcomiei. Dăruirea continuă înfometează de moarte (distruge) lăcomia.”—Căminul adventist, p. 370 engl. (cap. 60, Administratori ai lui Dumnezeu).

„Când bogățiile pe care molia le mănâncă și rugina le strică vor fi măturate, urmașii lui Hristos se pot bucura de comoara lor cerească, bogățiile care sunt netrecătoare...

Celor care au risipit bunurile Sale, Hristos le mai dă încă oportunitatea de a-și asigura bogății durabile...

Faceți ca proprietatea voastră să meargă înaintea voastră în cer. Strângeți-vă comorile lângă tronul lui Dumnezeu.”—Parabolele Domnului, p. 374, 375 engl. (cap. 26, Prieteni prin mamona nedreptății).

Marți 8 noiembrie

3. O CERINŢĂ DE BAZĂ

a. Ce trebuie să țină minte fiecare dintre noi în procesul de predare de sine autentică lui Hristos, ca pregătire pentru împărăția Cerurilor? 1 Corinteni 15:31.

1 Corinteni 15:31: „În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte (engl. „eu mor zilnic); atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.”

„Viața apostolului Pavel era un conflict constant cu eul. El spunea ‚Eu mor zilnic.’ (1 Corinteni 15:31 engl. KJV.) Voința și dorințele sale erau zilnic în conflict cu datoria și voința lui Dumnezeu. În loc de a urma înclinației, el îndeplinea voia lui Dumnezeu, indiferent cât răstignea aceasta natura sa.

La încheierea vieții sale de conflict, privind în urmă la luptele și triumfurile acesteia, el a putut spune: ‚Am luptat lupta cea bună, am isprăvit alergarea, am ținut credința: de acum este păstrată pentru mine o cunună a neprihănirii, pe care Domnul, Judecătorul cel drept, mi-o va da în acea zi.’ (2 Timotei 4:7, 8 engl. KJV.)

Viața creștină este o bătălie și un marș. În acest război nu există permisie sau eliberare; efortul trebuie să fie continuu și perseverent. Prin efort neîntrerupt trebuie să menținem victoria asupra ispitelor lui Satan. Integritatea creștină trebuie să fie căutată cu energia căreia nu i se poate rezista, și menținută cu o stabilitate hotărâtă a scopului.

Nimeni nu va fi purtat în sus fără efort strict, perseverent, în favoarea sa. Toți trebuie să se angajeze în această luptă pentru sine însuși; nimeni altcineva nu poate lupta bătăliile noastre. Noi suntem responsabili în mod individual pentru problemele luptei.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 452, 453 engl. (cap. 38, Importanța căutării adevăratei cunoștințe).

„ ‚Vom evita noi cele șapte plăgi? Vom merge noi în glorie și ne vom bucura de tot ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei care Îl iubesc și sunt dispuși să sufere de dragul Său? Dacă da, trebuie să muriți ca să puteți trăi. Fiți gata, fiți gata, fiți gata. Trebuie să aveți o pregătire mai mare decât aveți acum, pentru că ziua Domnului vine, crudă atât cu mânie cât și cu furie aprinsă, pentru a pustii țara și a-i distruge pe păcătoșii din ea. Sacrificați totul pentru Dumnezeu. Puneți totul pe altarul Său—eul, proprietatea, și totul, o jertfă vie. Se va cere totul pentru a intra în slavă. Strângeți-vă pentru voi comori în ceruri, unde nu se poate apropia niciun hoț și rugina nu poate strica. Trebuie să fiți părtași ai suferințelor lui Hristos aici, dacă vreți să fiți părtași cu El la slava Sa, după aceea.’

Cerul va fi suficient de ieftin, dacă îl obținem prin suferință. Trebuie să ne tăgăduim eul de-a lungul întregului drum, să murim zilnic față de eu, să Îl lăsăm doar pe Isus să apară, și să menținem slava Sa continuu în fața ochilor. Am văzut că cei care recent au îmbrățișat adevărul va trebui să cunoască ce înseamnă să suferi de dragul lui Hristos; că ei urma să treacă prin încercări care vor fi aspre și tăioase, pentru ca să poată fi purificați și pregătiți prin suferință să primească sigiliul lui Dumnezeu, să treacă prin timpul de strâmtorare, să Îl vadă pe Rege în frumusețea Lui și să locuiască în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor puri, sfinți.”—Experiențe și viziuni, p. 66, 67 engl. (cap. Semnul fiarei).

Miercuri 9 noiembrie

4. UN OBICEI BUN DE LA O VÂRSTĂ TÂNĂRĂ

a. Cum se aplică noțiunea de tăgăduire de sine chiar copiilor și tinerilor? Proverbe 20:11.

Proverbe 20:11: „Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană.”

„Copiii de doi până la patru ani nu ar trebui încurajați să creadă că trebuie să obțină orice cer. Părinții trebuie să îi învețe lecții de tăgăduire de sine și să nu îi trateze niciodată într-un asemenea mod încât să îi facă să creadă că ei sunt centrul, și că totul se învârte în jurul lor.

Mulți copii au moștenit egoism de la părinții lor, însă părinții trebuie să caute să smulgă din rădăcini fiecare fibră a acestei tendințe rele din naturile lor. Hristos a dat multe mustrări celor care erau lacomi și egoiști. Părinții trebuie să caute, la prima manifestare a trăsăturilor egoiste de caracter, fie în prezența lor, sau când sunt în asociere cu alți copii, să restrângă și să smulgă din rădăcini aceste trăsături din caracterul copiilor lor.”—Îndrumarea copilului, p. 132 engl. (cap. 23, Tăgăduirea de sine, altruismul și considerația).

„Dacă, atunci când călătoresc, tinerii noștri vor menține o evidență exactă a banilor pe care îi cheltuiesc, articol cu articol, ochii lor vor fi deschiși să vadă breșele. În timp ce poate nu sunt chemați să se lipsească de mese calde, la fel cum făceau lucrătorii de la început în timpul vieții lor de itineranți, ei ar putea învăța să își acopere nevoile reale cu cheltuieli mai mici decât consideră acum că e necesar. Există persoane care practică tăgăduirea de sine pentru a da mijloace lucrării lui Dumnezeu; atunci, lucrătorii acestei cauze să practice, de asemenea, tăgăduirea de sine, limitându-și cheltuielile.” —Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 400 engl. (cap. 47, Importanța lucrării de colportaj).

b. Prezentați un exemplu despre cum și cât de devreme a fost pusă în practică instruirea (timpurie) în economie. 1 Corinteni 11:1.

1 Corinteni 11:1: „Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.”

„Când aveam doar doisprezece ani, știam ce înseamnă să economisești. Împreună cu sora mea am învățat o meserie, și deși câștigam doar douăzeci și cinci de cenți pe zi, din această sumă eram capabile să economisim ceva pentru a da misiunilor. Am economisit puțin câte puțin, până am avut treizeci de dolari. Când solia revenirii în curând a Domnului a ajuns la noi, cu un apel pentru oameni și mijloace, noi am simțit ca un privilegiu să înmânăm tatălui cei treizeci de dolari, cerându-i să îi investească în tratate și pamflete pentru a trimite mesajul la cei care erau în întuneric...

Cu banii pe care îi câștigasem în meseria noastră, sora mea și cu mine ne-am asigurat îmbrăcăminte. Îi dădeam mamei banii noștri, spunându-i: ‚Cumpără în așa fel încât, după ce am plătit pentru îmbrăcămintea noastră, să mai rămână ceva ce să dăruim pentru lucrarea misionară.’ Și ea făcea aceasta, încurajând astfel în noi un spirit misionar.”—Căminul adventist, p. 384 engl. (cap. 62, Economia să fie practicată).

Joi 10 noiembrie

5. CONTINUÂND PE MĂSURĂ CE ÎMBĂTRÂNIM

a. La fel cum tinerii ar trebui să strângă comoară în cer, cum ar trebui să facă, de asemenea, cei în vârstă? Psalmi 116:14, 15; Luca 12:33, 34.

Psalmi 116:14, 15: „Îmi voi împlini juruințele făcute Domnului, în fața întregului Său popor. Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El.”

Luca 12:33, 34: „Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.”

„Apelez la cei în vârstă, care pierd treptat controlul asupra vieții, să dispuneți în mod corect de bunurile Domnului vostru înainte de a adormi în Isus. Amintiți-vă că sunteți slujitorii lui Dumnezeu. Restituiți Domnului ceea ce e al Lui în timp ce trăiți. Nu dați greș în a face aceasta cât timp mai aveți rațiune. Și când vârsta vine asupra noastră, este datoria noastră să dispunem de mijloacele noastre spre scopurile pe care le-a stabilit Dumnezeu. Satan folosește fiecare mijloc pentru a deturna de la cauza Domnului mijloacele atât de necesare. Mulți își ascund talantul de mijloace în afaceri lumești, când cauza lui Dumnezeu are nevoie de fiecare dolar pentru a avansa adevărul Său și a glorifica numele Său. Eu întreb: Nu vom strânge pentru noi comori în ceruri, în pungi care nu se învechesc? I-aș sfătui în mod special pe cei vârstnici care vor dispune în curând de mijloacele lor, să își amintească de cei care au slujit cu credincioșie în cuvânt și doctrină. Puneți mijloacele voastre acolo unde, dacă ar eșua sănătatea și viața, acestea să poată fi investite în lucrarea lui Dumnezeu. Astfel ele vor fi puse la schimbători și se vor acumula constant....

Inimile voastre să fie loiale lui Isus. Deși poate simțiți că sunteți cei mai neînsemnați dintre sfinți, totuși sunteți membri ai trupului lui Hristos, și prin El voi vă identificați cu toți agenții Săi omenești și cu excelența și puterea inteligențelor cerești. Nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine însuși. Fiecăruia îi este desemnat un loc al datoriei, nu pentru interesele sale înguste, egoiste, ci pentru ca acea influență să fie o putere pentru toți. Dacă am crede cu adevărat că suntem în mod individual o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni, nu am manifesta noi ca biserică un spirit foarte diferit de ceea ce manifestăm acum? Nu am fi noi o biserică vie, lucrătoare?”—Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p. 295, 296 engl. (secțiunea 6, Sfat pentru purtătorii de poveri, subcap. Un fond al lucrătorilor)

Vineri 11 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când medităm la bunătatea lui Dumnezeu față de noi, cum ar trebui să ne determine aceasta să răspundem?

2. În ce moduri specifice ar trebui să exercit mai multă tăgăduire de sine pentru binele altora?

3. În ce aspecte ale vieții am nevoie să reflect în mod mai eficient moartea zilnică a apostolului?

4. Cum pot fi învățați copiii bucuria tăgăduirii de sine?

5. Pe măsură ce înaintăm în ani, ce apel răsună continuu până la noi?