Lecția 1. Creator și Proprietar

Text de memorizat: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în ființă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11)

„Iehova, cel veșnic, existent prin Sine însuși, Cel necreat, El Însuși Sursa și Susținătorul a toate, este singurul îndreptățit la reverență și închinare supreme.”— Patriarhi și profeți, p. 305 engl. (cap. 27, Legea dată lui Israel).

Studiu recomandat: Solii alese, vol. 1, p. 290-295 engl. (cap. 42, Revelația lui Dumnezeu).

Duminică 25 septembrie

1. CREATOR ȘI ÎNTREŢINĂTOR

a. Ce ar trebui să realizăm noi, privind la splendoarea magnifică a creației? Psalmi 19:1-3; Isaia 40:18, 21, 22, 26.

Psalmi 19:1-3: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit.”

(Engl. KJV: Psalmi 19:3: „Nu este nicio vorbă, nici limbă, unde vocea lor nu se aude.”)

Isaia 40:18, 21, 22, 26: „Cu cine voiți să asemănați pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna?... 21-22 Nu știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului? El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el... 26 Ridicațivă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.”

„[Psalm 19:1-3 citat]. Unii pot presupune că aceste lucruri mărețe din lumea naturală sunt Dumnezeu. Ele nu sunt Dumnezeu. Toate aceste minuni din ceruri îndeplinesc doar lucrarea desemnată lor. Ele sunt agenții Domnului. Dumnezeu este supraveghetorul, precum și Creatorul tuturor lucrurilor.”—Solii alese, vol. 1, p. 293, 294 engl. (cap.42, Revelația lui Dumnezeu).

b. Ce aspect al Atotputerniciei lui Dumnezeu ne atinge zilnic? Fapte 17:24-29.

Fapte 17:24-29: „Dumnezeu care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: ‘Suntem din neamul Lui…’ Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului.”

„Organismul fizic al omului este sub supravegherea lui Dumnezeu; însă nu este ca un ceas care este pus în operare și trebuie să meargă singur. Inima bate, puls se succedă după puls, o respirație urmează după o alta, însă întreaga ființă este sub supravegherea lui Dumnezeu... Fiecare bătaie a inimii, fiecare respirație, este inspirată de Cel care a suflat în nările lui Adam suflarea de viață—inspirată de Dumnezeul atot-prezent, marele EU SUNT.” — Ibid., p. 294, 295 engl. (cap. 42, Revelația lui Dumnezeu).

Luni 26 septembrie

2. VREDNIC DE REVERENŢĂ

a. Ce realități arată că Dumnezeu este unic în a merita închinarea noastră continuă? Psalmi 33:6-9; Ieremia 10:9-13.

Psalmi 33:6-9: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui. El îngrămădește apele mării într-un morman și pune adâncurile în cămări. Tot pământul să se teamă de Domnul! Toți locuitorii lumii să tremure înaintea Lui! Căci El zice și se face; poruncește și ce poruncește ia ființă.”

Ieremia 10:9-13: „Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. Pământul tremură de mânia Lui și neamurile nu pot să sufere urgia lui. Așa să le vorbiți: „Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.” Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui.”

„Pretenția lui Dumnezeu la reverență și închinare, mai presus de zeii păgânilor, se bazează pe faptul că El este Creator, și că Lui îi datorează existența toate celelalte ființe.”—Patriahi și profeți, p. 336 engl. (cap. 29, Vrăjmășia lui Satan contra legii).

„Ființa Divină este angajată în susținerea lucrurilor pe care El le-a creat. Aceeași mână care ține munții și le echilibrează poziția, conduce lumile în marșul lor împrejurul soarelui...

Dumnezeu furnizează materia și proprietățile cu care să se îndeplinească planurile Sale. El angajează agenții Săi pentru ca vegetația să crească. El trimite roua și ploaia și razele de soare, pentru ca verdeața să poată încolți, și să își întindă covorul pe pământ; ca arbuștii și pomii fructiferi să poată îmboboci și înflori, și să aducă rod.”—Solii alese, vol. 1, p. 294 engl. (cap. 42, Revelația lui Dumnezeu).

b. Ce întrebări ar trebui să ne inspire reverență pentru Dumnezeu? Iov 11:7; 38:1-7. În ce mod poate să aibă reverența față de Dumnezeu un impact asupra mântuirii noastre?

Iov 11:7: „Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?”

Iov 38:1-7: „Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”

„Inspirația divină pune multe întrebări la care cel mai profund erudit nu poate răspunde. Aceste întrebări nu au fost ridicate, presupunând că noi am putea să răspundem la ele, ci ca să atragă atenția noastră spre misterele profunde ale lui Dumnezeu, și pentru a-i face pe oameni să știe că înțelepciunea lor este limitată; că în lucrurile comune ale vieții există mistere dincolo de capacitatea de a înțelege a minților finite; că judecata și scopurile lui Dumnezeu sunt peste putință de găsit, înțelepciunea Sa [este] de nepătruns. Dacă El se revelează omului, [aceasta se întâmplă] prin învăluirea Sa în norul gros al misterului.

Scopul lui Dumnezeu este de a ascunde mai mult din Sine, decât revelează omului. Dacă oamenii ar putea înțelege în mod complet căile și faptele lui Dumnezeu, ei nu ar crede atunci în El ca fiind Cel Infinit. El nu este înțeles de om în înțelepciunea, raționamentele și scopurile Sale. ‚Căile Sale sunt peste putință de găsit’ (Romani 11:33 engl. KJV). Dragostea Sa nu poate fi explicată niciodată pe baza principiilor naturale. Dacă s-ar putea face aceasta, noi nu am simți că am putea să Îi încredințăm interesele sufletelor noastre. Scepticii refuză să creadă, deoarece cu mințile lor finite nu pot înțelege puterea infinită prin care Dumnezeu se revelează oamenilor. Chiar mecanismul corpului uman nu poate fi complet înțeles; el prezintă mistere care nedumeresc și pe cei mai inteligenți.” — Comentarii biblice ale Vechiului Testament, [EGW Comments] vol. 3, p. 1141 engl. (rom. cap. referitor la Iov 38).

Marți 27 septembrie

3. ADEVĂRATUL PROPRIETAR

a. Ce a dorit Dumnezeu întotdeauna să înțelegem cu privire la cine este proprietarul real al bunurilor? Psalmi 50:7, 10-12.

Psalmi 50:7, 10-12: „Ascultă, poporul Meu, și voi vorbi; ascultă, Israele, și te voi înștiința! Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.... 10-12Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munților cu miile lor. Eu cunosc toate păsările de pe munți și tot ce se mișcă pe câmp este al Meu. Dacă Mi-ar fi foame, nu ți-aș spune ție, căci a mea este lumea și tot ce cuprinde ea.”

„Domnul a căutat să Îl învețe pe Israel că în toate El trebuie să fie primul. Astfel li se amintea că Dumnezeu era proprietarul câmpurilor lor, al turmelor și cirezilor lor; că El era cel care le trimitea razele de soare și ploaia care dezvolta și care cocea recolta. Orice posedau ei, era al Lui.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 337 engl. (cap. 32, O biserică generoasă).

„Trupurile noastre aparțin lui Dumnezeu. El a plătit prețul mântuirii pentru corp în aceeași măsură ca pentru suflet. ‚Voi nu sunteți ai voștri; pentru că sunteți cumpărați cu un preț: de aceea slăviți-L pe Dumnezeu în trupul vostru, și în spiritul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.’ (1 Corinteni 6:19, 20). ‚Trupul nu este pentru curvie, ci pentru Domnul și Domnul pentru trup.’ (Versetul 13). Creatorul veghează asupra mașinăriei umane, menținând-o în mișcare. Dacă nu ar fi grija Lui constantă, pulsul nu ar bate, acțiunea inimii ar înceta, creierul nu și-ar mai îndeplini partea.” — Sfaturi pentru sănătate, p. 586 engl. (secțiunea XIII, cap. Sfaturi pentru medici și asistente medicale, subcap. Încrezându-ne în Isus).

b. Cât de extinsă este proprietatea lui Dumnezeu? Psalmi 24:1, 2; Deuteronomul 10:14. Ce înseamnă aceasta pentru noi? Apocalipsa 4:11.

Psalmi 24:1, 2: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc! Căci El l-a întemeiat pe mări și l-a întărit pe râuri.”

Deuteronomul 10:14: „Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce cuprinde el.”

Apocalipsa 4:11: „„Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!”

„Țineți cont că există doar un singur Proprietar al universului, și că fiecare om cu timpul său, intelectul și resursele sale, aparține Celui care a plătit răscumpărarea pentru sufletul său. Dumnezeu are o pretenție justificată la slujire constantă și afecțiune supremă. Voia lui Dumnezeu, nu plăcerea ta, trebuie să fie criteriul tău.” — Solii alese, vol. 2, p. 137 engl. (cap. 13, Ar trebui creștinii să fie membri ai societăților secrete?).

„Nu ar trebui să uităm că suntem în serviciul lui Dumnezeu, și că El ne deține, și El deține lumea. Chiar dacă suntem toți săraci și nu putem să facem lucruri mari, Domnul cheamă fiecare suflet să practice tăgăduirea de sine în acest timp de lipsuri, și să fie capabili să dea, nu cu părere de rău sau de necesitate, ci cu recunoștință plină de bucurie pentru darul inexprimabil al lui Dumnezeu.” — The Review and Herald, 21 august 1894.

„Cei care realizează constant faptul că ei stau în această relație cu Dumnezeu, nu vor pune în stomac hrană care place apetitului, dar care vatămă organele digestive. Ei nu vor distruge proprietatea lui Dumnezeu, îngăduinduși obiceiuri nepotrivite de mâncare, băutură sau îmbrăcăminte. Ei vor avea o mare grijă de mașinăria umană, realizând că trebuie să facă aceasta pentru a lucra în parteneriat cu Dumnezeu. El dorește ca ei să fie sănătoși, fericiți și utili. Dar pentru ca ei să fie așa, ei trebuie să își pună voința de partea Sa.” — Îndrumarea copilului, p. 399 engl. (cap. 63, Temperanța în toate lucrurile).

Miercuri 28 septembrie

4. CINE ARE STĂPÂNIREA?

a. Cui i-a încredințat Dumnezeu stăpânirea peste bunurile Sale pământești? Geneza 1:26-28. De ce este aceasta o onoare pentru omenire? Psalmi 8:1-9.

Geneza 1:26-28: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”

Psalmi 8:1-9: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalță mai presus de ceruri. Din gura copiilor și a celor ce sug la țâță, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmașului și omului cu dor de răzbunare. Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale –, luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu (în engl: mai prejos decât îngerii) și l-ai încununat cu slavă și cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile și boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului și peștii mării, tot ce străbate cărările mărilor. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!”

„Cel care a pus în înalt lumile înstelate și a pictat cu îndemânare delicată florile câmpului, care a umplut pământul și cerurile cu minunile puterii Sale, nu a eșuat — când a venit să încununeze glorioasa Lui lucrare, pentru a pune în mijloc pe cineva să stea ca domnitor al întregului pământ — să creeze o ființă demnă de mâna care i-a dat viață. Genealogia rasei noastre, așa cum este prezentată de inspirație, își are originea nu într-o linie de germeni, moluște și patrupede în proces de evoluție, ci în marele Creator. Deși format din pulberea pământului, Adam era ‚fiul lui Dumnezeu’ [Luca 3:38].” — Patriarhi și profeți, p. 45 engl. (cap. 2, Creațiunea).

b. Din cauza căderii lui Adam, cu ce s-a lăudat înșelătorul în fața lui Hristos? Luca 4:5, 6.

Luca 4:5, 6: „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului, și I-a zis: „Ţie Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc.”

c. Când va fi recuperată complet stăpânirea lui Hristos asupra acestei planete? Daniel 7:13, 14, 26, 27; Mica 4:8; Apocalipsa 11:15.

Daniel 7:13, 14, 26, 27: „M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică și nu va trece nicidecum și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată... 26-27 Apoi va veni judecata și i se va lua stăpânirea, care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția Lui este o împărăție veșnică și toate puterile Îi vor sluji și-L vor asculta!’ ”

Mica 4:8: „Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni și la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului”

(engl. KJV Mica 4:8: „Și tu, o turn al turmei, locul întărit al fiicei Sionului, la tine va veni, chiar cea dintâi domnie; împărăția va veni la fiica Ierusalimului.”)

Apocalipsa 11:15: „Îngerul al șaptelea a sunat din trâmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.”

„Când Satan i-a declarat lui Hristos ‚Împărăția și slava lumii îmi sunt date mie, și le dau oricui doresc,’ el a afirmat adevărul doar în parte, și el l-a declarat pentru a servi scopului său de înșelăciune. Stăpânirea lui Satan era cea smulsă de la Adam, însă Adam era viceregentul Creatorului. [Stăpânirea] sa nu era una independentă. Pământul este al lui Dumnezeu, și El a încredințat Fiului Său toate lucrurile. Adam trebuia să domnească supus lui Hristos. Când Adam a predat prin trădare suveranitatea Sa în mâinile lui Satan, Hristos a rămas în continuare Regele de drept. Așa îi spusese Domnul Regelui Nebucadnețar: ‚Cel Prea Înalt stăpânește în împărăția oamenilor, și o dă oricui dorește.’ (Daniel 4:17 engl.). Satan poate exercita autoritatea sa uzurpată, doar cât permite Dumnezeu.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 129, 130 engl. (cap. 13, Biruința).

„Hristos, după cum afirma profetul Daniel, va primi de la Cel Îmbătrânit de Zile [care e] în cer‚ ,stăpânire și slavă, și o împărăție;’ El va primi Noul Ierusalim, capitala împărăției Sale, ‚pregătită ca o mireasă împodobită pentru soțul ei’ (Daniel 7:14; Apocalipsa 21:2). După ce a primit împărăția, El vine în slava Sa, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, pentru răscumpărarea poporului Său, care va ‚sta jos cu Avraam, și Isaac și Iacov,’ la masa Sa în împărăția Sa (Matei 8:11; Luca 22:30), pentru a lua parte la Cina de nuntă a Mielului.” —Marea luptă, p. 427 engl. (cap. 24, În Sfânta Sfintelor).

Joi 29 septembrie

5. ISPRĂVNICIE ÎNCREDINŢATĂ

a. Ori de câte ori ne este încredințată [vreo măsură de] stăpânire - mare sau mică, de ce avertizare sau sfat trebuie să ținem seama? Deuteronom 8:11-18.

Deuteronomul 8:11-18: „Vezi să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care ți le dau azi. Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei, care te-a dus în acea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri uscate și fără apă, care a făcut să-ți țâșnească apă din stânca cea mai tare și care ți-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce și să-ți facă bine apoi. Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea și puterea mâinii mele mi-au câștigat aceste bogății.’ Ci adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îți va da putere să le câștigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinții voștri prin jurământ, cum face astăzi”.

„Ar trebui să ne considerăm pe noi ispravnici ai proprietății Domnului și pe Dumnezeu ca proprietarul suprem, căruia trebuie să Îi dăm înapoi ceea ce e al Lui, când El ne va cere aceasta.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 480, 481 engl. (cap. 42, Testamente și moșteniri).

b. Ce mesaj are o forță specială în aceste zile finale, chiar înainte de întoarcerea Domnului nostru? Luca 19:11-13.

Luca 19:11-13: „Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată. Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o țară depărtată ca să-și ia o împărăție și apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli și le-a zis: ‘Puneți-i în negoț până mă voi întoarce’.”

„Dumnezeu ne numește servi, ceea ce implică faptul că noi suntem angajați de El pentru a îndeplini o anumită lucrare și a purta anumite responsabilități. El ne-a împrumutat capital de investit. Acesta nu este proprietatea noastră, și noi îi displăcem lui Dumnezeu dacă acumulăm bunurile Domnului nostru sau le cheltuim după cum ne place...

Fiecare talant care se întoarce la Stăpânul va fi examinat cu atenție. Afacerile și încrederile [acordate] servilor lui Dumnezeu nu vor fi considerate o chestiune neimportantă. Se va trata în mod individual cazul fiecărei persoane și fiecăreia i se va cere să dea socoteală de talanții încredințați, fie că i-a folosit bine, fie că a abuzat de ei. Răsplata acordată va fi proporțională cu întrebuințarea talanților. Pedeapsa acordată va fi corespunzătoare cu talanții de care s-a abuzat...

Talanții sunt în mâinile noastre. Îi vom folosi noi spre slava lui Dumnezeu, sau vom abuza de ei? Putem face comerț cu ei astăzi, însă mâine timpul nostru de probă se poate încheia, și contul nostru [poate fi] pentru totdeauna neschimbat (fixat).” — Ibid., vol. 2, p. 668 engl. (cap. 78, Cauza în Vermont). [Sublinierea autorului].

Vineri 30 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce fapte revelează că Cel ce ne-a creat este și Cel care ne susține?

2. De ce este doar Dumnezeu vrednic să fie adorat?

3. Cum ar trebui să răspundem când ne gândim la faptul că Dumnezeu deține totul, și că El a încredințat oamenilor stăpânirea pământului?

4. Ce ar trebui să înțelegem despre autoritatea prin uzurpare a lui Satan?

5. Ce ispită vine atunci când ni se încredințează bunuri?