Lecția 6. Dragostea de bani

TEXT DE MEMORIZAT: „Argintul este al meu, şi aurul este al meu, spune Domnul oştirilor.” (Hagai 2:8).

„În cheltuirea tuturor mijloacelor noastre trebuie să ne străduim să împlinim scopul Celui care este alfa și omega tuturor eforturilor creștine.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 49 engl. (secțiunea 1, Pentru venirea Regelui, subcap. ‚Fără plată ați primit, fără plată să dați’).

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 148-157 engl. (cap. 14, Îl va jefui un om pe Dumnezeu?)

Duminică 30 octombrie

1. INIMI REVELATE

a. Cum revelează modul în care utilizăm banii noștri profunzimea consacrării noastre pentru Dumnezeu? Matei 6:21.

Matei 6:21: „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.”

„Există un lucru cu privire la care trebuie să avem o seriozitate profundă, și acesta este serviciul lui Dumnezeu. Nu există niciun pericol de a avea prea mult zel aici. Dacă am lucra având ochiul doar spre slava lui Dumnezeu, ceața s-ar rostogoli, și vederile noastre despre ce e drept și ce e greșit ar deveni mai clare. Ar trebui să consacrăm proprietatea noastră. Limbajul inimii noastre ar fi: ‚Doamne, aici sunt banii pentru care Tu m-ai făcut răspunzător; ce vrei să fac cu ei?’ ”— The Signs of the Times, 7 ianuarie 1886.

„Banii sunt un fond de încredere din partea lui Dumnezeu. Ei nu sunt ai noștri pentru ca să îi cheltuim pentru satisfacerea mândriei sau ambiției.” —Pe urmele Marelui Medic, p. 287 engl. (cap. 22, Îmbrăcămintea).

b. Cum este devoțiunea lui David față de Dumnezeu o inspirație, precum și o mustrare, pentru mulți dintre noi? 1 Cronici 29:3-5.

1 Cronici 29:3-5: „Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul și argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa Sfântului Locaș: trei mii de talanți de aur, de aur de Ofir, și șapte mii de talanți de argint curățit pentru îmbrăcarea pereților clădirilor, aurul pentru ceea ce trebuie să fie de aur și argintul pentru ceea ce trebuie să fie de argint și pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-și mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului?”

„A murit recunoștința din inimă? Nu face oare crucea lui Hristos de rușine o viață de egoism și îngăduire de sine?... Recoltăm roadele acestui sacrificiu infinit; și totuși, când e de lucrat, când e necesar banul nostru pentru a ajuta lucrarea Răscumpărătorului pentru salvarea de suflete, ne dăm înapoi de la datorie și ne rugăm să fim scuzați.”—Sfaturi despre isprăvnicie, p. 21 engl. (cap. 3, De ce folosește Dumnezeu oamenii ca administratori ai Săi).

Luni 31 octombrie

2. FIIND CONȘTIENŢI DE PLANUL VRĂJMAȘULUI

a. Cum suntem noi avertizați despre un complot sinistru contra păzitorilor Sabatului? Matei 20:1-9.

Matei 20:1-9: „Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie. A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alții stând în piață fără lucru. ‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Și s-au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață și le-a zis: ‘De ce stați aici toată ziua fără lucru?’ Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și veți primi ce va fi cu dreptul.’ Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’ Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat, fiecare, câte un leu.”

„Cei care au venit în vie la ceasul al unsprezecelea erau recunoscători pentru o ocazie de a lucra. Inimile lor erau pline de gratitudine pentru cel care îi acceptase; și când la încheierea zilei stăpânul casei le-a plătit pentru lucrarea unei zile întregi de lucru, ei au fost foarte surprinși. Ei știau că nu meritau asemenea salarii. Și amabilitatea exprimată pe fața angajatorului lor i-a umplut cu bucurie. Ei nu au uitat niciodată bunătatea proprietarului, nici plata generoasă pe care au primit-o. La fel este cu păcătosul care, cunoscându-și nevrednicia, a intrat în via Stăpânului în ceasul al unsprezecelea. Timpul său de slujire pare atât de scurt, el simte că este nevrednic de răsplată; însă e plin de bucuria că Dumnezeu l-a acceptat chiar așa. El lucrează cu un spirit umil, plin de încredere, recunoscător pentru privilegiul de a fi conlucrător cu Hristos. Dumnezeu este încântat să onoreze acest spirit.

Domnul dorește ca noi să ne odihnim în el fără vreo întrebare cu privire la măsura răsplătirii noastre. Când Hristos locuiește în suflet, gândul la răsplătire nu este primordial. Nu acesta este mobilul care motivează slujirea noastră. Este adevărat că într-un sens secundar trebuie să avem considerație pentru recompensa răsplătirii. Dumnezeu dorește ca noi să apreciem binecuvântările promise de El. Însă El nu dorește ca noi să fim lacomi după răsplătire, nici să simțim că pentru fiecare datorie trebuie să primim o compensare. Nu ar trebui să fim atât de preocupați a primi răsplata, cât a face ceea ce este drept, indiferent de orice câștig. Dragostea pentru Dumnezeu și pentru semenii noștri trebuie să fie motivul nostru.”—Parabolele Domnului, p. 397-399 engl. (cap. 28, Răsplata harului).

b. De ce suntem avertizați în mod atât de specific contra lăcomiei? Luca 12:15.

Luca 12:15: „Apoi le-a zis: „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.”

„Egoismul și lăcomia care pândesc în inima omului sunt pasiuni foarte puternice, și rezultatul conflictului nu este o simplă întâmplare. Dacă sufletul nu trăiește zilnic [împărtășindu-se] cu trupul lui Hristos și nu bea zilnic sângele Său, elementul pios va fi biruit de cel satanic. Egoismul și lăcomia vor avea victoria. Un spirit încrezător în sine, independent, nu va intra niciodată în împărăția cerurilor. Doar cei care sunt părtași cu Hristos la tăgăduirea Sa de sine și sacrificiul Său, vor fi părtași cu El la slava Sa.”—Solii alese, vol. 2, p. 216 engl. (cap. 23, Sfaturi pentru unul care din motive financiare plănuia să părăsească lucrarea lui Dumnezeu).

Marți 1 noiembrie

3. O CHESTIUNE SERIOASĂ

a. Cum distruge dragostea de bani viața noastră spirituală - și care este remediul pentru aceasta? 1 Timotei 6:9, 10.

1 Timotei 6:9, 10: „Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.”

„Hristos s-a oferit pe Sine însuși, o jertfă infinită. Însuși acest lucru lovește direct contra lăcomiei, și înalță dărnicia.

Dărnicia constantă, tăgăduitoare de sine, este remediul lui Dumnezeu pentru păcatele egoismului și lăcomiei, care rod ca un cancer. Dumnezeu a rânduit ca dăruirea sistematică să susțină cauza Sa și să aline necesitățile celor suferinzi și nevoiași. El a rânduit ca dăruirea să devină un obicei, ca să poată contracara păcatul periculos și înșelător al lăcomiei. Dăruirea continuă înfometează lăcomia, până ce [aceasta] moare. Dăruirea sistematică este configurată după orânduirea lui Dumnezeu pentru a smulge de la cel lacom bogățiile, la fel de repede pe cât sunt câștigate, și a le consacra Domnului, căruia Îi aparțin.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 548 engl. (cap. 48, Păcatul lăcomiei).

„Sacrificiul de sine este nota fundamentală a învățăturilor lui Hristos. Adesea el este prezentat și recomandat într-un limbaj care pare autoritar, pentru că Dumnezeu vede că nu este nicio altă cale pentru a-l salva pe om, decât prin a extirpa din viața sa egoismul care, dacă ar fi menținut, ar degrada întreaga ființă.”—Ibid.,vol. 9, p. 49 engl. (secțiunea 1, Pentru venirea Regelui, subcap. ‚Fără plată ați primit, fără plată să dați’).

„Ceea ce roade viața din poporul lui Dumnezeu, este dragostea de bani și prietenia lumii.”—Ibid., vol. 2, p. 657 engl. (cap. 78, Cauza din Vermont).

b. Unde vrea Dumnezeu să ne concentrăm atenția și de ce? Coloseni 3:1.

Coloseni 3:1: „Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.”

„Egoismul este un păcat care distruge sufletul. Sub acest titlu se include lăcomia, care este idolatrie. Toate lucrurile îi aparțin lui Dumnezeu. Toată prosperitatea de care ne bucurăm este rezultatul dărniciei divine. Dumnezeu este marele și generosul dătător. Dacă El cere vreo parte din proviziile generoase pe care ni le-a dat, nu este pentru ca El să se poată îmbogăți din darurile noastre, pentru că El nu are nevoie de nimic din mâna noastră; ci este pentru ca noi să avem o ocazie de a exercita tăgăduirea de sine, dragostea, și simpatia față de semenii noștri, și astfel să devenim foarte înălțați. În fiecare dispensațiune, de la timpul lui Adam până la timpul nostru, Dumnezeu a pretins proprietatea omului, spunând: ‚Eu sunt proprietarul de drept al universului, de aceea consacră-Mi mie primele roade, adu un tribut de loialitate, predă-Mi Mie ceea ce Îmi aparține, recunoscând astfel suveranitatea Mea, și tu vei fi liber să reții și să te bucuri de darurile Mele și binecuvântarea Mea va fi cu tine.’ ”—Ibid., vol. 4, p. 476, 477 engl. (cap. 41, Sfințenia jurămintelor).

Miercuri 2 noiembrie

4. UN LEGĂMÂNT PRIN JERTFĂ

a. Ţinând cont de scurtimea timpului din fața noastră, ce ar trebui fiecare să luăm în considerare, când ne administrăm finanțele personale? Hagai 2:8.

Hagai 2:8: „‘Al Meu este argintul și al Meu este aurul’, zice Domnul oștirilor.”

„Pentru mulți, posedarea de avere s-a dovedit o cursă. În dorința lor de a urma modele lumii, ei au pierdut zelul lor pentru adevăr, și sunt în pericol de a-și pierde viața veșnică.”—Astăzi cu Dumnezeu, p. 349 engl. (cap. 341, Dând după cum primim).

„Unii își închid urechile față de apelurile făcute pentru bani care să fie folosiți pentru a trimite misionari în țări străine și pentru a publica adevărul și a-l răspândi în toată lumea, ca frunzele toamna. Unii ca aceștia își scuză lăcomia, informându-te că au făcut aranjamente pentru a fi darnici la moarte. Ei au ținut cont de cauza lui Dumnezeu în testamentele lor. Ca urmare, vor trăi o viață de avariție, jefuindu-L pe Dumnezeu în zecimi și daruri, și în testamentele lor vor întoarce lui Dumnezeu doar o mică parte din ceea ce le-a împrumutat El, în timp ce o parte foarte mare le este rânduită rudelor care nu au niciun interes pentru adevăr...”—Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 479, 480 engl. (cap. 42, Testamente și moșteniri).

„Moștenirile de pe patul de moarte sunt un substitut jalnic pentru dărnicia din timpul vieții. Servii lui Dumnezeu ar trebui să își facă testamentele în fiecare zi, în fapte bune și în daruri generoase față de Dumnezeu. Ei nu ar trebui să permită ca suma oferită lui Dumnezeu să fie disproporțional de mică în comparație cu cea folosită pentru propriul lor uz. Făcându-și zilnic testamentele, ei își vor aminti de acele obiecte și acei prieteni care dețin cel mai mare loc în afecțiunile lor.

Cel mai bun prieten al lor este Isus. El nu și-a cruțat nici propria viață pentru ei, ci de dragul lor a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Lui, ei să poată fi făcuți bogați. El merită întreaga lor inimă, proprietatea lor, tot ceea ce au și sunt ei. Însă mulți pretinși creștini amână pretențiile lui Isus în timpul vieții, și Îl insultă, dându-i o mică sumă la moarte.”—Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 326, 327 engl. (cap. 62, Pregătire pentru moarte).

b. Ce avertizare specifică privitor la isprăvnicie prezintă Isus părinților? Matei 10:37.

Matei 10:37: „Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”

„Frecvent, părinți credincioși au transferat proprietatea lor copiilor lor necredincioși, făcând astfel să fie dincolo de puterea lor a-i da lui Dumnezeu ceea ce este al Său. Făcând astfel, ei dau deoparte responsabilitatea pe care a pus-o Dumnezeu asupra lor, și pun în rândurile vrăjmașului mijloace pe care Dumnezeu li le-a încredințat pentru a-i fi restituite, fiind investite în cauza Sa, acolo unde El urma să le ceară de la ei. Nu este după rânduiala lui Dumnezeu ca părinții care sunt capabili să își administreze propriile afaceri să renunțe la controlul asupra proprietății lor, chiar nici în favoarea copiilor care sunt de aceeași credință.”—Ibid., vol. 1, p. 528, 529 engl. (cap. 59, Transferând responsabilitățile).

Joi 3 noiembrie

5. CEA MAI SIGURĂ CUTIE DE DEPOZITARE

a. Ce asigurare mângâietoare face Hristos tuturor celor care fac un legământ cu El prin sacrificiu? Matei 6:28-33.

Matei 6:28-33: „Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

„Deschideți-vă inimile pentru a primi împărăția [lui Dumnezeu] și a face din serviciul acesteia cel mai mare interes al vostru. Deși ea este o împărăție spirituală, nu vă temeți că nevoile voastre pentru această viață vor fi trecute cu vederea. Dacă te predai serviciului lui Dumnezeu, Cel care are toată puterea în cer și pe pământ se va îngriji de nevoile tale...

În timp ce era pe pământ, Isus a dat demnitate vieții în toate detaliile ei, menținând în fața oamenilor slava lui Dumnezeu, și subordonând totul voinței Tatălui Său. Dacă urmăm exemplul său, asigurarea Sa pentru noi este că toate lucrurile necesare pentru viața aceasta ‚ne vor fi adăugate’ (engl.) Sărăcie sau bogăție, boală sau sănătate, simplitate sau înțelepciune—de toate se are grijă în promisiunea harului Său.”— Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 99 engl. (cap. 4, Adevăratul motiv în slujire).

„Fiecare act de sacrificiu de sine pentru binele altora va întări spiritul de dărnicie în inima dăruitorului, aliindu-l mai strâns cu Răscumpărătorul lumii.”—Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 20 engl. (cap. 3, De ce Dumnezeu folosește oameni ca administratori ai Săi).

b. Care este cel mai profitabil mod de a ne păstra bogăția? Proverbe 3:9, 10.

Proverbe 3:9, 10: „Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău, căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug și teascurile tale vor geme de must.”

„Vrei să îți asiguri proprietatea? Pune-o în mâna care poartă semnele cuielor de la răstignire. Păstrează totul în posesia ta, și aceasta va fi pierderea ta eternă. Dă-i-o lui Dumnezeu, și din acel moment ea poartă inscripția Sa. Ea este sigilată cu imutabilitatea Sa.”—Ibid., p. 49 engl. (cap. 9, Vocea consacrării, subcap. Prosperitatea spirituală și generozitatea creștină).

„Trebuie să facem investiții în dobânzile cerești și să lucrăm întotdeauna având cerul în vedere, acumulând comoară în banca cerului.”—The Signs of the Times, 4 aprilie 1895.

Vineri 4 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce pot banii să fie un talant care să reveleze multe cu privire la inima noastră?

2. Descrieți o strategie prin care Satan complotează contra păzitorilor Sabatului.

3. Cum suntem noi binecuvântați prin biruirea dragostei de bani?

4. Care ar trebui să fie lucrul pe care îl luăm în considerare pe măsură ce sfârșitul timpului se apropie?

5. Ce promisiune este dată celor care își strâng comoara lor în cer?