Lecția 4. Ca pentru Domnul

TEXT DE MEMORIZAT: „Eu mustru şi pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:19)

„Toate avantajele pe care Dumnezeu le-a dat sunt mijloacele Sale de a aduce ardoare în spirit, zel în efort, și vigoare în îndeplinirea sfintei Sale voi.”— Patriarhi și profeți, p. 360 engl. (cap. 31, Păcatul lui Nadab și Abihu).

Studiu recomandat: Colporteur Ministry, p. 154, 155.

Duminică 16 octombrie

1. O NOUĂ ATITUDINE NECESARĂ

a. Ce trebuie să învățăm din avertizările lui Hristos contra murmurării și a serviciului cu jumătate de inimă? Matei 25:14, 15, 18, 24-30.

Matei 25:14, 15, 18, 24-30: „Atunci , Împărăția cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă țară, a chemat pe robii săi și le-a încredințat avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat... 18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său... 24-30 Cel ce nu primise decât un talant a venit și el și a zis: ‘Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pământ; iată-ți ce este al tău!’ Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat și că strâng de unde n-am vânturat, prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luați-i dar talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Pentru că celui ce are, i se va da și va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.’ ”

„Cât de mulți simt așa cum a simțit robul cu un singur talant, că Domnul este un stăpân aspru, care seceră de unde nu a semănat, și strânge de nu a împrăștiat. Această vedere asupra chestiunii este o înșelăciune a celui rău; pentru că ce avem noi, pe care să nu îl fi primit? ‚Toate lucrurile vin de la Tine, și din al Tău ți-am dat noi ție’ [1 Cronici 29:14 engl. KJV] ar trebui să fie limbajul inimilor noastre recunoscătoare.” — The Review and Herald, 12 iunie 1888.

b. Ce dojană din partea lui Hristos se aplică în ultimele zile ale istoriei acestui pământ, având o forță specială? Matei 24:12; Apocalipsa 2:4.

Matei 24:12: „Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.”

Apocalipsa 2:4: „Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.”

„Membrii bisericii ar trebui să aibă fiecare o grijă geloasă, ca vrăjmașii credinței noastre să nu aibă ocazie de a triumfa asupra stării lor lipsite de viață, apostate. Unii și-au risipit influența, când cu puțină tăgăduire de sine, seriozitate și zel ar fi putut fi o putere de partea binelui. Acest zel nu va veni fără efort, fără lupte serioase.” —Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 287 engl. (cap. 30, Influența necredinței).

Luni 17 octombrie

2. ZEL: O CALITATE DE CĂUTAT

a. Cum ilustrează Biblia importanța vitală a zelului pentru Dumnezeu? Psalmi 42:1; 84:2. Dacă această calitate ne lipsește, cum o putem dobândi? Ieremia 29:13.

Psalmii 42:1: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! ”

Psalmii 84:2: „Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!”

Ieremia 29:13: „Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima.”

„Sunt mulți care nu prezintă nicio dovadă hotărâtă că sunt fideli legămintelor lor de la botez. Zelul lor este răcit de formalitate, ambiție lumească, mândrie și dragoste de eu. Ocazional, sentimentele lor sunt mișcate, însă ei nu cad pe Stâncă, pe Isus Hristos. Ei nu vin la Dumnezeu cu inimile sfâșiate în căință și mărturisire. Cei care experimentează lucrarea adevăratei convertiri în inimile lor vor manifesta roadele Duhului în viețile lor.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 155 engl. (secțiunea 4, Lucrarea de Sănătate, subcap. Tărie prin ascultare).

„Este nevoie de post, umilință, și rugăciune pentru zelul nostru în decădere și spiritualitatea noastră lâncezindă.” — Ibid., vol. 4, p. 535, 536 engl. (cap. 50, Servii lui Dumnezeu).

b. Ce promisiune este pentru toți cei care tânjesc să devină asemenea lui Hristos? Matei 5:6. De ce este atât de valoroasă pentru noi experiența lui Iacov? Geneza 32:24-30.

Matei 5:6: „Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!”

Geneza 32:24-30: „Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?” „Iacov”, a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.” Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Și l-a binecuvântat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fața lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață”.

“Dumnezeu caută pietate, tăgăduire de sine, sacrificiu de sine, compasiune pentru om, și zel pentru Dumnezeu. El tânjește să vadă în om o dorință profundă și intensă a sufletului pentru a salva semenii săi de la necredință și ruină.” — Semnele timpului, 15 februarie 1899.

„Cu marele adevăr pe care am avut privilegiul să îl primim, ar trebui, și sub puterea Duhului Sfânt am putea, să devenim canale vii de lumină. Am putea, atunci, să ne apropiem de tronul milei, și văzând curcubeul făgăduinței, să îngenunchem cu inimi zdrobite, căite, și să căutăm împărăția cerului cu o violență spirituală care ar aduce propria sa răsplată. Am putea să o luăm cu forța, așa cum a făcut Iacov. Atunci mesajul nostru ar fi puterea lui Dumnezeu spre salvare.” — Asemenea lui Hristos, p. 217 engl. (cap. 203, Puterea transformatoare a Duhului Sfânt).

„Mergi în cămăruța ta, și acolo singur imploră-L pe Dumnezeu: ‚Creează în mine o inimă curată, O, Doamne; și reînnoiește un spirit drept în mine’[Psalmi 51:10 engl. KJV]. Fii serios, fii sincer! Rugăciunea ferventă are mare valoare. Asemenea lui Iacov, luptă în rugăciune. Agonizează. Isus în grădină a asudat stropi mari de sânge; tu trebuie să faci un efort. Nu părăsi cămăruța ta până când nu te simți puternic în Dumnezeu; apoi veghează, și atât timp cât veghezi și te rogi, poți să ții supuse aceste păcate, iar harul lui Hristos poate să apară în tine și va apărea.” — Solii pentru tineret, p. 131, 132 engl. (cap. 34, Experiența creștină autentică).

Marți 18 octombrie

3. ZEL ÎN ACŢIUNE

a. Ce putem învăța din luptele îndurate și victoriile câștigate de martorii credincioși pentru Dumnezeu? Ieremia 20:8-11; Fapte 4:14-20.

Ieremia 20:8-11: „Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie și apăsare!” Așa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. „Învinuițil”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!” Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință; de o veșnică rușine, care nu se va uita!”

Fapte 4:14-20: „Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei și au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” Și după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai învețe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.”

„Atât de puternică era opoziția contra mesajului lui Ieremia, atât de frecvent era el luat în derâdere și batjocorit, încât el a spus: ‚Nu îl voi mai menționa, nici nu voi mai vorbi în numele său’ [Ieremia 20:9 engl. KJV]. Așa a fost întotdeauna. Din cauza amărăciunii, urii și opoziției manifestate contra cuvântului lui Dumnezeu rostit ca mustrare, mulți alți mesageri ai lui Dumnezeu au decis să facă așa cum a decis Ieremia. Însă ce a făcut acest profet al lui Dumnezeu după decizia sa? Oricât a încercat, el nu putea să tacă. Imediat ce ajungea în adunarea poporului, el descoperea că Duhul lui Dumnezeu era mai puternic decât era el.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol. 5, p. 1156 engl. (cap. referitor la Ieremia 20).

„Zelul pentru Dumnezeu și pentru cauza Sa i-a determinat pe ucenici să dea mărturie despre evanghelie cu o mare putere. Nu ar trebui ca un zel asemănător să aprindă inimile noastre cu o hotărâre de a relata istoria iubirii răscumpărătoare a lui Hristos și El răstignit? Este privilegiul fiecărui creștin, nu doar să aștepte, ci să grăbească venirea Salvatorului.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 600 engl. (cap. 58, Biserica triumfătoare).

b. Ce tip de experiență trebuie să își găsească ecou în noi? Psalmi 119:137-140; 1 Ioan 3:1-3.

Psalmi 119:137-140: „Tu ești drept, Doamne, și judecățile Tale sunt fără prihană. Tu Îți întemeiezi învățăturile pe dreptate și pe cea mai mare credincioșie. Râvna mea mă mănâncă, pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale. Cuvântul Tău este cu totul încercat, și robul Tău îl iubește.”

1 Ioan 3:1-3: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.”

„Prezbiterul Loughborough a fost un lucrător zelos în lucrare. Întreaga sa inimă fusese în lucrare. El a intrat ... [într-un] câmp nou de lucru, și el a fost dispus să se pună în cea mai umilă poziție, să sufere orice privațiune, să economisească, să trăiască ieftin și sărac, să muncească devreme și târziu pentru cauza care se înfiripa...” — Manuscript Releases, vol. 21, p. 246.

„Dacă biserica va vrea să îmbrace haina neprihănirii lui Hristos, retrăgându-se din orice alianță cu lumea, în fața ei stă o zi luminoasă și glorioasă. Promisiunea făcută ei de Dumnezeu va sta neclintită pentru totdeauna. El o va face o excelență veșnică, o bucurie pentru multe generații. Adevărul, trecând pe lângă cei care îl disprețuiesc și îl resping, va triumfa. Deși uneori aparent întârziat, progresul său nu a fost niciodată oprit. Când solia lui Dumnezeu întâlnește opoziție, El îi dă forță suplimentară, ca să poată exercita o influență mai puternică. Înzestrată cu energie divină, ea își va croi calea prin cele mai puternice bariere și va triumfa peste orice obstacol.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 601 engl. (cap. 58, Biserica triumfătoare).

Miercuri 19 octombrie

4. EVITÂND ZELUL GREȘIT DIRECŢIONAT

a. Care sunt unele căi în care putem fi în pericol de a ne rătăci prin zel greșit direcționat? Romani 10:1-3; 1 Corinteni 10:23.

Romani 10:1-3: „Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.”

1 Corinteni 10:23: „Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.”

„Când unii cărora le lipsește Spiritul și puterea lui Dumnezeu intră întrun câmp nou, ei încep să denunțe alte organizații religioase, gândind că ei pot convinge oamenii de adevăr prezentându-le inconsecvențele bisericilor populare. Ar putea părea necesar în unele ocazii să se vorbească despre aceste lucruri, însă în general aceasta doar creează prejudecăți împotriva lucrării și închide urechile multora care altfel ar fi ascultat de adevăr. Dacă acești învățători ar fi strâns legați de Hristos, ei ar avea înțelepciune divină să știe cum să se apropie de oameni.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 536 engl. (cap. 50, Servii lui Dumnezeu).

b. Ce era greșit la zelul fals al lui Iehu? 2 Regi 10:16-19, 28-31.

2 Regi 10:16-19, 28-31: „și a zis: „Vino cu mine și vei vedea râvna mea pentru Domnul.” L-a luat astfel în carul său. Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toți cei rămași din Ahab în Samaria și i-a nimicit cu desăvârșire, după cuvântul pe care-l spusese lui Ilie Domnul. Apoi, a strâns tot poporul și le-a zis: „Ahab a slujit puțin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult. Acum chemați la mine pe toți prorocii lui Baal, pe toți slujitorii lui și pe toți preoții lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.” Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toți slujitorii lui Baal... Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit vițeii de aur din Betel și Dan. Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea și ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi până la al patrulea neam vor ședea pe scaunul de domnie al lui Israel.” Totuși Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului Dumnezeului lui Israel și nu s-a abătut de la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.”

„Există mulți a căror religie constă în activități. Ei vor să fie angajați în vreo lucrare mare și să aibă merite pentru a o fi îndeplinit, în timp ce trăsăturile care conturează un caracter creștin plăcut sunt cu totul trecute cu vederea. Slujirea agitată și febrilă, care dă impresia că se îndeplinește vreolucrare minunată, nu este acceptabilă înaintea lui Dumnezeu. Este un spirit ca al lui Iehu, care spune ‚Vino, și vezi zelul meu pentru Dumnezeu.’ Aceasta este satisfăcătoare pentru eu; ea hrănește un sentiment de mulțumire de sine; însă în tot acest timp, sufletul poate fi mânjit cu pata egoismului nesupus, necontrolat.” — The Signs of the Times, 20 noiembrie 1884.

„Zelul creștin este controlat de principiu, și nu este spasmodic. El este serios, profund, și puternic, angajând întregul suflet și trezind la exercițiu sensibilitățile morale. Mântuirea sufletelor și interesele împărăției lui Dumnezeu sunt chestiuni de cea mai mare importanță... Zelul creștin nu se va epuiza în vorbire, ci va simți și va acționa cu vigoare și eficiență. Cu toate acestea, zelul creștin nu va acționa de dragul de a fi văzut. Umilința va caracteriza fiecare efort și va fi văzută în fiecare lucrare. Zelul creștin îi va conduce la rugăciune serioasă și umilință, și la credincioșie în datoriile casnice. În cercul familiei se va vedea gingășie și dragoste, dărnicie și compasiune, care sunt întotdeauna roadele zelului creștin.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 232, 233 engl. (cap. 33, Zelul creștin).

Joi 20 octombrie

5. EXEMPLUL LUI HRISTOS

a. Cum s-a împlinit în Hristos profeția psalmistului despre zelul divin? Psalmi 69:9; Ioan 2:13-17; 4:34. Ce aspecte ar trebui să învățăm din zelul lui Hristos? 1 Corinteni 2:2-4.

Psalmi 69:9: „Căci râvna Casei Tale mă mănâncă și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.”

Ioan 2:13-17: Paștele iudeilor erau aproape și Isus S-a suit la Ierusalim. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezând jos. A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți din Templu, împreună cu oile și boii, a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele. Și a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicați acestea de aici și nu faceți din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”

Ioan 4:34: „Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.”

1 Corinteni 2:2-4: „Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere.”

„[Hristos] a trăit legea. Puritatea și bunătatea Sa, devotamentul Său pentru adevăr, și zelul Său pentru slava lui Dumnezeu revelează perfecțiunea legii.” — The Review and Herald, 26 februarie 1901.

„Hristos a declarat că hrana și băutura Sa erau să împlinească voia Tatălui Său. Zelul care vine printr-o astfel de sfințire a adevărului face puternic pe cel care crede adevărul, pentru că el este depozitarul adevărului sacru, și pe măsură ce el se împărtășește din adevăr, el va fi un creștin de ajutor. Zelul trebuie să fie întotdeauna uniform, manifestând o sfințire a caracterului.” — Manuscript Releases, vol. 10, p. 131.

b. Ce apel face Hristos la fiecare persoană care trăiește în secolul căldicel al Laodiceei? Apocalipsa 3:19.

Apocalipsa 3:19: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!”

„Când e vorba de serviciul lui Dumnezeu, manifestă oamenii același zel pentru lucrarea Sa, pe care l-au manifestat ei mai înainte în serviciul lumii?” — The Review and Herald, 12 iunie 1888.

„În acest timp, când sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape, nu ar trebui oare ca zelul bisericii să întreacă până și zelul bisericii primare? Zelul pentru slava lui Dumnezeu i-a mișcat pe ucenici să dea mărturie despre adevăr cu mare putere. Nu ar trebui ca acest zel să aprindă inimile noastre cu o dorință arzătoare de a relata istoria iubirii răscumpărătoare a lui Hristos și El răstignit? Nu ar trebui ca puterea lui Dumnezeu să fie revelată cu o putere chiar mai mare astăzi decât în timpul apostolilor?” — Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p. 33 engl. (secțiunea 1, Slujirea acceptabilă, subcap. Aceeași putere să fie revelată astăzi).

Vineri 21 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce avertizare ar trebui să luăm în seamă din parabola talanților?

2. Care aspect al experienței lui Iacov trebuie să fie și al nostru—și de ce?

3. Ce putem învăța de la Ieremia, David, și apostolii din biserica primară?

4. Cum s-ar putea să manifestăm simptome de zel greșit direcționat?

5. Ce caracterizează zelul autentic?