Lecţia 2. Cea mai preţioasă solie

„Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii.” (Ioan 1:29).

„Când îţi goleşti inima de sine, trebuie să primeşti neprihănirea lui Hristos. Apuc-o prin credinţă; pentru că trebuie să ai gândul şi spiritual lui Hristos ca să poţi face faptele lui Hristos.” – The Review and Herald, 23 februarie 1892.
Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, pag. 71-75 engl. (cap. 8).

Duminică 6 octombrie
1. EVANGHELIA REPETATĂ ÎN TIMPUL NOSTRU

a. Ce adevăr special a fost dat cu mai bine de 100 de ani în urmă ca să pregătească poporul lui Dumnezeu pentru sfinţenie? Unde şi-a avut originea? Ioan 17:17; 1 Tesaloniceni 5:23.
Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.(Ioan 17:17)
 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. (1 Tesaloniceni 5:23).

„Domnul, în marea Sa îndurare, a trimis cea mai preţioasă solie poporului Său... Această solie trebuia să-L aducă înaintea lumii într-un mod mai proeminent pe Mântuitorul înălţat, jertfa pentru păcatele întregii lumi. Ea a prezentat îndreptăţirea prin credinţa în Garantul nostru; ea i-a invitat pe oameni să primească neprihănirea lui Hristos, fapt care se dă pe faţă prin ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu. Mulţi Îl pierduseră din vedere pe Isus. Ei trebuia să aibă privirea îndreptată spre persoana Sa divină, spre meritele Sale şi spre dragostea Sa neschimbătoare faţă de familia omenească.” – Mărturii speciale pentru predicatorii evangheliei, pag. 91, 92 engl.
„Solia prezentă – îndreptăţirea prin credinţă – este o solie de la Dumnezeu; ea poartă recomandarea divină, căci roadele ei sunt spre sfinţenie.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 359.

b. Ce adevăr este esenţial pentru timpul nostru? Ce se cere ca să putem avea nădejde? Ioan 1:29; Romani 5:10; 8:34.
A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29).
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! (Romani 8:34)

Luni 7 octombrie
2. NEVOIA DE ÎNDREPTĂŢIRE

a. Ce adevăr trebuie primit de fiecare dintre noi în inimă şi cu ce scop, în special în aceste zile de pe urmă? Matei 1:21.
Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei 1:21).

„Solia îngerului al treilea cere să fie prezentat Sabatul poruncii a patra. Acesta este adevărul care trebuie adus înaintea lumii. Dar marele centru de atracţie, Isus Hristos, nu trebuie exclus din cea de-a treia solie îngerească.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 383.
„Poporului lui Dumnezeu i-au fost trimise solii care poartă recomandarea divină. Slava, maiestatea, neprihănirea lui Hristos, Cel plin de bunătate şi adevăr, au fost prezentate; plinătatea Dumnezeirii în Isus Hristos a fost făcută de cunoscut înaintea noastră în frumuseţe şi bunătate, ca să-i fascineze pe toţi aceia a căror inimă nu era închisă de prejudecată.” – The Review and Herald, 27 mai 1890.
„Cele mai dulci cântece care vin de la Dumnezeu prin buzele omeneşti – îndreptăţirea prin credinţă şi neprihănirea lui Hristos – nu trezesc [în mulţi membri nepocăiţi din biserică] un răspuns plin de iubire şi recunoştinţă. Deşi negustorul ceresc le prezintă cele mai preţioase giuvaeruri ale credinţei şi dragostei, deşi El îi invită să cumpere de la El ‚aur curăţit prin foc’ şi ‚haine albe’ ca să îmbrace cu ele, şi ‚alifie pentru ochi’ ca să vadă, ei îşi împietresc inima faţă El şi nu schimbă starea lor de căldicei cu dragoste şi zel. Deşi sunt mărturisitori, ei neagă puterea evlaviei. Dacă ei continuă în felul acesta, Dumnezeu îi va respinge. Ei se descalifică din a fi membri ai familiei Sale.” – Testimonies, vol. 6, pag. 426, 427 engl. (cap.: „Lucrarea misionară internă”).

b. Ce înseamnă a-L primi pe Isus în inima noastră ca Oaspete ceresc? Apocalipsa 3:20. Ce s-a întâmplat atunci când solia neprihănirii lui Hristos a fost adusă înainte conducătorilor bisericii în
1888?
Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.(Apocalipsa 3:20).

„Ne e teamă că pentru unii dintre cei care au mare nevoie de preţiosul adevăr care a fost prezentat înaintea lor, acesta nu a fost de nici un folos. Ei nu au deschis uşa inimii lor ca să-L primească pe Isus ca Oaspete ceresc,
şi ei au suferit o mare pierdere. Într-adevăr, există o cale îngustă pe care trebuie să mergem; crucea este prezenta la orice pas.” – The Review and Herald, 3 septembrie 1889.

Marţi 8 octombrie
3. NEVOIA NOASTRĂ PERSONALĂ DE EVANGHELIE

a. Ce dovadă arată că Dumnezeu nu doreşte ca eu să depind de alţii în ce priveşte mântuirea mea? Ezechiel 14:20.
… şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea – zice Domnul Dumnezeu – că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.” (Ezechiel 14:20).

„Caracterul nu este transferabil. Nimeni nu poate crede în locul altcuiva. Nimeni nu poate primi Duhul Sfânt în locul altuia. Nimeni nu poate da altuia caracterul care este rodul lucrării Duhului.” – Pildele Domnului Hristos, pag. 412 engl. (cap. 29).
„Toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să nu uite că acum cât este ziuă este timp pentru lucru... Acum este vremea ca cei nepăsători să se trezească din somnolenţa lor. Acum este timpul să ne rugăm ca sufletele nu numai să audă cuvântul lui Dumnezeu, ci şi să-şi asigure fără întârziere untdelemn pentru candelele lor. Acel untdelemn este neprihănirea lui Hristos. El reprezintă caracterul, iar caracterul nu este transferabil. Nimeni nu-l poate obţine pentru nimeni. Fiecare trebuie să obţină pentru sine un caracter curăţit de orice pată a păcatului.” – Mărturii speciale pentru predicatorii evangheliei, pag. 233, 234 engl.
„Este imposibil ca vreun creştin să dea altui suflet caracterul.”– That IMay Know Him, pag. 215.

b. De unde ştim că Isus doreşte ca noi să-I slujim lui Dumnezeu având individualitatea noastră? Putem bea „apa vieţii” în locul altcuiva? Matei 22:37; Ioan 7:37.
Isus i-a răspuns:„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” (Matei 22:37).
În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.(Ioan 7:37).

„Nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu prin împuternicire. Există atât de mulţi oameni care par a crede că în lumea aceasta există cineva mai puternic decât Hristos, pe care se pot baza. Şi, în loc de a veni direct la Hristos, exact aşa cum sunt, predându-se fără rezervă Lui, ei apelează la ajutorul omenesc. Dumnezeu doreşte ca noi să avem o experienţă personală... Eu nu pot dezvolta un caracter în locul tău, şi tu nu poţi dezvolta un character în locul meu.” – Înalta noastră chemare, pag. 90 engl.
„Evanghelia are de a face cu indivizi. Fiecare fiinţă umană are un suflet de mântuit sau de pierdut. Fiecare are o individualitate separată şi distinctă de toate celelalte. Fiecare trebuie să fie convins pentru sine, convertit pentru sine. El trebuie să primească adevărul, să se căiască, să creadă şi să asculte pentru sine. El trebuie să-şi exercite voinţa pentru sine. Nimeni nu poate face această lucrare prin împuternicire. Nimeni nu-şi poate contopi individualitatea cu a altuia. Fiecare trebuie să se predea lui Dumnezeu, acţionând pentru sine şi prin taina evlaviei.” – Minte, caracter şi personalitate, vol. 2, pag. 423 engl. (cap. 45).

Miercuri 9 octombrie
4. A-I ÎNCHIDE UŞA LUI ISUS ÎNSEAMNĂ SINUCIDERE!

a. Cu privire la ce decepţie a fost avertizat poporul nostru în 1893 când majoritatea credea că este gata pentru cer? Cum se repeat această autoînşelare astăzi? Cum putem fi afectaţi noi? Isaia 58:2-8; Apocalipsa 3:15.
În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. „La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – „dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. - Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? -Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; - împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. -Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. (Isaia 58:2-8).
„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!(Apocalipsa 3:15).

„Afirmaţia pe care o fac acum despre biserică este solemnă, şi anume că nici unul din douăzeci ale căror nume este înregistrat în registrele bisericii nu este pregătit să-şi încheie istoria de pe acest pământ şi ar fi la fel de fără Dumnezeu şi fără speranţă în lume ca păcătosul de rând. Ei îi slujesc lui Dumnezeu cu numele, dar îi slujesc mai serios mamonei. Această lucrare pe jumătate înseamnă o respingere constantă a lui Hristos, şi mai puţin o mărturisire a lui Hristos. Atât de mulţi şi-au adus în biserică propriul spirit nesupus şi necioplit; gustul lor spiritual este pervertit prin propria lor decădere imorală şi pervertitoare, asemănându-se cu lumea în spirit, în inimă şi intenţie, dedându-se la practici desfrânate iar pretinsa lor viaţă creştină este o înşelăciune. Trăind ca nişte păcătoşi, pretinzând că sunt creştini!” – Christian Service, pag. 41.

b. Ce se va întâmpla cu toţi cei care ar păta cerul prin caracterul lor dacă li s-ar îngădui vreodată să intre acolo? Matei 22:12-14.
„Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” (Matei 22:12-14).

„În această viaţă, mulţi nu au intrat în părtăşie cu Hristos; de aceea ei nu cunosc limbajul cerului, şi sunt străini faţă de bucuriile acestuia...
Cele mai triste dintre toate cuvintele pe care le-a auzit vreodată urechea muritorilor vor fi acele cuvinte de condamnare: ‚Nu vă cunosc.’ Numai comuniunea cu Duhul Sfânt, pe care aţi dispreţuit-o, numai ea vă poate face să vă bucuraţi împreună cu mulţimea cea plină de veselie, prezentă la ospăţul nunţii. Dar acum nu puteţi lua parte la această serbare. Strălucirea ei va cădea pe ochi ce nu văd, iar cântecele ei, pe urechi ce nu aud. Iubirea şi bucuria ei nu va atinge nici o coardă a bucuriei în inima lumească insensibilă. Voi sunteţi lăsaţi în afara cerului pentru că nu v-aţi pregătit să trăiţi în compania acelora de acolo.
Nu putem fi gata să-L întâmpinăm pe Domnul, trezindu-ne atunci când se aude strigarea: ‚Iată, Mirele!’ şi abia atunci să căutăm şi să strângem lămpile noastre goale, pentru a le umple. Nu putem să-L ţinem pe Domnul Hristos în afara vieţii noastre de aici de pe pământ şi totuşi să fim pregătiţi pentru a fi împreună cu El în ceruri.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 413, 414 engl. (cap. 29).

Joi 10 octombrie
5. ULTIMA SOLIE A LUI DUMNEZEU PENTRU LUME

a. Cum va lumina cunoştinţa mântuirii întreaga lume? Apocalipsa 18:1; 2 Petru 3:12.
După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.  El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte. (Apocalipsa 18:1, 2).
"aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?" 2 Petru 3:12.

„Când caracterul lui Hristos va fi reprodus în mod desăvârşit în poporul Său, atunci El va veni să-i pretindă ca fiind ai Săi.” – ParaboleleDomnului Hristos, pag. 69 engl. (cap. 3).

b. Numiţi câteva fapte bune pe care Isus ne îndeamnă să le facem pentru a face ca lumina Sa să strălucească în lumea noastră. Matei 5:16; 25:34-40.
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:16).
Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?  Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”  Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”(Matei 25:34-40).

„Noi trebuie să dăm hrană celor flămânzi, haine celor goi şi un adăpost celor fără adăpost. Şi suntem chemaţi să facem mai mult decât atât. Numai dragostea lui Hristos poate împlini nevoia sufletului. Dacă Hristos locuieşte în noi, inima noastră va fi plină de compasiune divină. Izvoarele astupate ale dragostei serioase creştine vor fi desigilate.
Dumnezeu nu ne cere doar darurile noastre pentru cei nevoiaşi, ci şi să le arătăm o faţă voioasă, să le adresăm cuvinte pline de speranţă şi să le strângem prietenos mâna... Sunt mulţi oameni care au rămas fără speranţă. Aduceţi- le înapoi razele de soare. Mulţi şi-au pierdut curajul. Spuneţi-le cuvinte de încurajare. Rugaţi-vă pentru ei. Există unii care au nevoie de pâinea vieţii. Citiţi-le din cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi suferă de o durere sufletească pe care nici un balsam pământesc nu o poate alina şi nici un doctor nu o poate vindeca. Rugaţi-vă pentru aceste suflete, aduceţi-le la Isus. Spuneţi-le că există un balsam în Galaad.” – Idem., pag. 417, 418 engl. (cap. 29).

Vineri 11 octombrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce solie vitală, dată poporului lui Dumnezeu cu mai bine de 100 de ani în urmă, Îl invită pe Isus în inimile noastre ca Oaspete ceresc?
2. De ce este această solie decisivă pentru lume în acest timp?
3. Putem ajunge în Cer doar pentru că părinţii sau prietenii noştri Îl iubesc pe Isus?
4. Cum pot fi în pericol de a pierde Cerul prin autoînşelare?
5. Voi intra vreodată în Cer în cazul în care caracterul meu nu se potriveşte cu cerul?