Lecţia 7. Caracterul ca o mireasmă dulce

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui.” (2 Corinteni 2:14).

Duminică 10 noiembrie
1. ATMOSFERA HARULUI

a. Ce caracteristică a lui Dumnezeu stă la baza mântuirii noastre? Cum a fost aceasta dată pe faţă? Efeseni 2:8, 9; Romani 5:20, 21.
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:9).
Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 5:20, 21).

„În darul fără egal al Fiului Său, Dumnezeu a înconjurat întreaga lume cu o atmosferă de har la fel de reală precum este aerul care circulă în jurul globului pământesc. Toţi cei care aleg să respire din această atmosferă dătătoare de viaţă vor trăi şi vor creşte până la statura de bărbaţi şi femei în Hristos Isus.” – CaleacătreHristos, pag. 68 engl. (cap. 8).

b. Ce se întâmplă cu cei care răspund puterii plină de atractie a harului lui Dumnezeu? Ioan 12:32; Efeseni 2:10.
Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12:32).
Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:10).

„Când păcătosul, atras de puterea lui Hristos, se apropie de crucea înălţată şi îngenunchează înaintea ei, ia naştere o fiinţă nouă. Lui i se dă o inimă nouă. El devine o făptură nouă în Hristos Isus. Sfinţenia nu mai are nimic de cerut.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 163 engl. (cap. 13).

Luni 11 noiembrie
2. MIREASMA CUNOŞTINŢEI DE DUMNEZEU

a. Când cei ce trăiau sub legea jertfelor aduceau o ardere de tot, ce făcea ca aceasta să fie „un miros plăcut” sau „un miros bun” pentru Dumnezeu? Exodul 29:18; Efeseni 5:2.
Berbecul să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere de tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. – (Exodul 29:18).
Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros – lui Dumnezeu. – (Efeseni 5:2).

„Jertfa [lui Hristos] este desăvârşită şi în calitate de Mijlocitor al nostru, El Îşi împlineşte lucrarea autoînsuşită, prezentând înaintea lui Dumnezeu cădelniţa care conţine meritele Sale fără vină şi rugăciunile, mărturisirile şi mulţumirile aduse de poporul Său. Înmiresmate cu mirosul plăcut al neprihănirii Sale, acestea se ridică la Dumnezeu ca o mireasmă plăcută. Jertfa este demnă de a fi acceptată, iar iertarea acoperă toate fărădelegile.” – The Signs of the Times, 14 februarie 1900.

b. De ce anume Se foloseşte Dumnezeu pentru a face de cunoscut cunoştina despre Sine ca o mireasmă celor care nu-L cunosc pe Hristos? 2 Corinteni 2:14.

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui. – (2 Corinteni 2:14).

„Fiecare suflet este înconjurat de o atmosferă personală – o atmosferă care poate fi încărcată cu puterea credinţei dătătoare de viaţă, cu curaj şi nădejde şi înmiresmată cu parfumul iubirii. Sau, poate fi o atmosferă apăsătoare, rece, din cauza nemulţumirii şi egoismului, sau otrăvită de mânjitura aducătoare de moarte a păcatului preferat. Conştient sau nu, fiecare persoană cu care venim în contact este influenţată de atmosfera pe care o emanăm în jur.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 339 engl. (cap. 25).

c. Ce ni se cere să facem pentru ca viaţa noastră să fie primită ca o „mireasmă plăcută” lui Dumnezeu? Ezechiel 20:41; Romani 12:1, 2.
Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările în care sunteţi risipiţi; şi voi fi sfinţit de voi înaintea neamurilor. – (Ezechiel 20:41).
Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:1, 2).

„Dumnezeu dispreţuieşte o jertfă moartă. El cere o jertfă vie, cu intelect, sentimente şi voinţă pe deplin dedicate slujirii Sale. Fiecare capacitate în parte ar trebui consacrată lucrării Sale – picioarele noastre să fie grabnice să plece la chemarea datoriei, mâinile noastre să fie gata să acţioneze atunci când trebuie îndeplinită o lucrare, buzele noastre să fie pregătite să facă adevărul de cunoscut în dragoste şi să dea laudă Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Noi ar trebui să continuăm cu această consacrare, fără să luăm nimic de pe altar, pentru că aceasta ar însemna sacrilegiu. Când poporul Său se consacră astfel în sinceritate şi umilinţă, ei sunt primiţi de Dumnezeu; şi ei devin o mireasmă pentru El, răspândind în lume un miros plăcut.” – The Review and Herald, 5 februarie 1884.

Marţi 12 noiembrie
3. MIROS DE VIAŢĂ SAU DE MOARTE?

a. Explicaţi în ce fel poate fi influenţa noastră „un miros plăcut” spre viaţă pentru unii şi, în acelaşi timp, o miasmă spre moarte pentru alţii. 2 Corinteni 2:15, 16. 1 Corinteni 1:18; 1 Petru 2:7.
În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: -pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? – (2 Corinteni 2:15, 16).
Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. - (1 Corinteni 1:18)
Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului” - (1 Petru 2:7)

„[Efectul influenţei noastre asupra altora] este o răspundere de care nu ne putem elibera. Cuvintele, faptele, îmbrăcămintea, purtarea şi chiar expresia feţei noastre au o influenţă. De impresia lăsată în felul acesta depend rezultate spre bine sau spre rău pe care nici un om nu le poate măsura. Fiecare imbold dat astfel este o sămânţă semănată care îşi va aduce rodul. Este o za în lungul lanţ al evenimentelor omenirii, despre care nu ştim încotro se îndreaptă. Dacă prin exemplul nostru îi ajutăm pe alţii să dezvolte principii bune, le dăm puterea să facă bine. La rândul lor, ei exercită aceeaşi influenţă asupra altora, iar aceştia, la rândul lor, asupra altora. Astfel, prin influenţa noastră involuntară pot fi binecuvântaţi mii de oameni.” – Parabolele Domnului Hristos, 339, 340 engl. (cap. 25).

b. Cum se poate ca mirosul influenţei noastre să devină o miasma spre moarte pentru cei din jurul nostru? Eclesiastul 10:1.
Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava. (Eclesiastul 10:1).

„Niciodată nu ar trebui să se uite faptul că influenţa nu este o putere mai mică spre rău. A-ţi pierde sufletul este un lucru groaznic; dar să provoci pierderea altor suflete este chiar mai groaznic. Gândul că influenţa noastră este o miasmă spre moarte este îngrozitor, totuşi acest lucru este posibil.” – Idem., pag. 340 engl. (cap. 25).

c. Cât de atenţi trebuie să fim în alegerea prietenilor noştri apropiaţi? De ce? 1 Corinteni 6:14, 15; Efeseni 5:11; 1 Corinteni 5:6.
Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. -Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! – (1 Corinteni 6:14, 15).
…şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. (Efeseni 5:11).
Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? (1 Corinteni 5:6).

„Există legături tainice care unesc sufletele împreună, aşa încât inima unuia răspunde inimii celuilalt. Ei preiau unul de la celălalt idei, sentimente şi chiar spiritul. Această asociere poate fi o binecuvântare sau un blestem. Tinerii se pot ajuta şi întări unii pe alţii, îmbunătăţindu-şi purtarea, înclinaţiile şi cunoştinţele; sau, îngăduindu-şi să fie nepăsători şi necredincioşi, ei pot exercita o influenţă care este demoralizatoare.” – Solii către tineret, pag. 411 engl. (cap. 139).

Miercuri 13 noiembrie
4. SAREA PĂMÂNTULUI

a. În ce fel a ilustrat Hristos valoarea influenţei mântuitoare pe care trebuie să o aibă poporul lui Dumnezeu asupra lumii? Ce avertisment a dat El? Matei 5:13. (Compară cu Matei 8:12.)
Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 5:13).
Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 8:12).

„Din aceste cuvinte ale lui Hristos [„voi sunteţi sarea pământului”] dobândim o vagă înţelegre cu privire la valoarea influenţei fiecărui om. Înseamnă a lucra cu influenţa lui Hristos, a ridica acolo unde ridică Hristos, a răspândi principii corecte, a împiedica progresul stricăciunii din lume. Înseamnă a răspândi harul pe care numai Hristos îl poate acorda. Înseamnă a înălţa, a îndulci viaţa şi caracterul altora prin puterea unui exemplu curat unit cu credinţă şi dragoste serioasă. Poporul lui Dumnezeu trebuie să exercite o putere reformatoare, una care să împiedice degradarea lumii . Ei trebuie să contracareze influenţa distrugătoare şi stricăcioasă a răului.” – In Heavenly Places, pag. 239.

b. Numai cum putem da pe faţă o influenţă mântuitoare asupra lumii? Efeseni 5:2.
Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros – lui Dumnezeu". – (Efeseni 5:2).

„Sarea mântuitoare, mireasma creştinului, este dragostea lui Isus în inimă, neprihănirea lui Hristos care umple sufletul. Dacă învăţătorul religiei doreşte să păstreze eficienţa mântuitoare a credinţei sale, trebuie să aibă mereu înainte neprihănirea lui Hristos şi în spate slava lui Dumnezeu. Atunci, puterea lui Hristos va fi descoperită în viaţă şi caracter.” – The Bible Echo, 15 februarie 1892.
„În noi nu există nimic care să ne aparţină şi prin care să putem avea o influenţă spre bine asupra altora. Dacă ne dăm seama cât de neajutoraţi suntem şi cât de mult avem nevoie de puterea divină, nu vom avea încredere în noi înşine. Noi nu ştim ce urmări va avea o zi, o oră sau o clipă; şi niciodată nu ar trebui să începem ziua fără să ne încredinţăm căile Tatălui nostru ceresc. Îngerii Săi sunt desemnaţi să vegheze asupra noastră ş dacă ne aşezăm sub paza lor, atunci în orice moment de pericol, ei vor fi la dreapta noastră. Atunci când în mod involuntar ne aflăm în primejdia de a exercita o influenţă rea, îngerii vor fi de partea noastră, îndemnându-ne să urmăm un curs mai bun, alegând cuvintele pentru noi şi influenţândune acţiunile. Astfel, influenţa noastră poate fi liniştită şi involuntară, dar o putere mare în atragerea altora la Hristos şi lumea cerească.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 341, 342 engl. (cap. 25).

Joi 14 noiembrie
5. O PUTERE DE A MIŞCA LUMEA

a. Ce dar făgăduit de Hristos i-a făcut pe bărbaţi şi femei în stare să fie martori credincioşi pentru Hristos în toate veacurile? Faptele Apostolilor 1:8.
Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. (Faptele apostolilor 1:8).

„Din Ziua Cincizecimii până în prezent, Mângâietorul a fost trimis tuturor celor care se supun pe deplin Domnului şi se dedică slujbei Sale. La toţi cei care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor personal, Duhul Sfânt a venit ca sfătuitor, sfinţitor, îndrumător şi martor. Cu cât au umblat credincioşii mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai clar şi mai puternic au mărturisit ei despre dragostea Răscumpărătorului lor şi despre harul Său mântuitor.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 49 engl. (cap. 5).

b. Cum va ajuta influenţa noastră la terminarea acestei lucrări de predicare către lume a „evangheliei veşnice”? Matei 25:4; Apocalipsa 18:1.
… dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. (Matei 25:4).
După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. (Apocalipsa 18:1).

„Caracterul înseamnă putere. Mărturia tăcută a unei vieţi credincioase, altruiste şi evlavioase are o influenţă aproape irezistibilă. Prin aceea că în propria noastră viaţă manifestăm caracterul lui Hristos, noi cooperăm cu El în lucrarea de mântuire a sufletelor. Numai prin descoperirea în viaţa noastră a caracterului Său putem coopera cu El. Cu cât este mai mare sfera noastră de influenţă, cu atât mai mult bine putem face. Când cei care mărturisesc că-i slujesc lui Dumnezeu urmează exemplul lui Hristos, punând în practică principiile legii în viaţa lor zilnică; când fiecare faptă mărturiseşte că ei Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe aproapele lor ca pe ei înşişi, atunci biserica va avea puterea de a mişca lumea.”– Parabolele Domnului Hristos, pag. 340 engl. (cap. 25).

Vineri 15 noiembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum pot respira atmosfera spirituală care înconjoară pământul?
2. De ce este nevoie de spiritul de sacrificiu pentru a răspândi cunoştinţa de Dumnezeu?
3. Explicaţi care este diferenţa dintre a fi o mireasmă spre viaţă şi o miasmă spre moarte.
4. De ce are nevoie inima mea ca să fie o mireasmă spre viaţă?
5. Ce putere va face biserica în stare să mişte lumea?