Lecţia 6. Neprihănirea lui Hristos descoperită în Legea Sa

„Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.” (2 Corinteni 3:3).

„Slava care a strălucit pe faţa lui Moise era o reflectare a neprihănirii lui Hristos în lege.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 237.

Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, pag. 43-48 engl. (cap. 5).

Duminică 3 noiembrie
1. ÎNĂLŢÂND LEGEA LUI DUMNEZEU

a. Ce a văzut Moise atunci când a privit la slava lui Dumnezeu? Exodul 33:18, 19; 34:5-7.
Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!” -Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” –(Exodul 33:18, 19).
Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului. -  Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, - Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” –(Exodul 34:-5-7).

„Dumnezeu pretinde desăvârşirea de la copiii Săi. Legea Sa este o transcriere a propriului Său caracter; ea este standardul orcărui caracter. Acest standard nemărginit este prezentat tuturor pentru ca să nu existe nici un dubiu cu privire la felul de oameni pe care caută Dumnezeu să formeze  împărăţia Sa. Viaţa lui Hristos de pe pământ a fost o expresie desăvârşită a legii lui Dumnezeu. Atunci când cei care pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu devin asemenea lui Hristos în caracter, ei devin ascultători de poruncile lui Dumnezeu. Atunci Domnul le poate permite să facă parte din numărul celor care compun familia din cer.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 315 engl. (cap. 24).

b. Care a fost misiunea lui Isus în ce priveşte legea lui Dumnezeu?  Psalmii 40:8; Isaia 42:21; 2 Corinteni 4:6.
… vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. –(Psalmii 40:8).
… Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată. –(Isaia 42:21).
Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. – (2 Corinteni 4:6).

„[Hristos] a venit în lumea noastră ca să dea pe faţă slava [lui Dumnezeu]. El a venit pe acest pământ întunecat de păcat ca să descopere lumina dragostei lui Dumnezeu – să fie ‚Dumnezeu cu noi’”. – Hristos lumina lumii, pag. 19 engl. (cap. 1).

Luni 4 noiembrie
2. SLAVA CARACTERULUI LUI DUMNEZEU

a. Ce se întâmplă atunci când ajungem să înţelegem că Hristos este legea lui Dumnezeu descoperită în trup omenesc? 2 Corinteni 5:17.
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. – (2 Corinteni 5:17).

„Privind, suntem schimbaţi, devenim asemănători din punct de vedere moral cu Cel care este desăvârşit în caracter. Primind îndreptăţirea Sa atribuită, prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt, devenim asemenea Lui. Chipul lui Hristos este contemplat şi captivează întreaga fiinţă. Privind la Hristos cu scopul de a deveni asemenea Lui, căutătorul după adevăr vede desăvârşirea principiilor legii lui Dumnezeu, şi începe să nu mai fie mulţumit cu nimic altceva decât desăvârşirea. Ascunzându-şi viaţa în viaţa lui Hristos, el vede că sfinţenia legii divine este descoperită în caracterul lui Hristos; iar el încearcă tot mai serios să fie asemenea Lui. Lupta se poate afla la orice pas, căci ispititorul vede că pierde pe unul din supuşii lui. Trebuie date lupte cu acele însuşiri pe care Satan le-a întărit pentru propriul scop. Agentul omenesc vede cu ce are de luptat – o putere ciudată opusă ideii de a obţine desăvârşirea pe care o prezintă Hristos. Însă la Hristos se află puterea mântuitoare care va câştiga pentru el biruinţe în luptă.” – Comentarii biblice, vol. 6, pag. 1098, engl.
„Dacă toţi L-ar putea vedea pe Hristos înaintea tronului, aşteptând rugăciunile lor, aşteptând ca ei să-şi supună voinţa, să pună capăt răzvrătirii lor şi să se întoarcă la supunerea lor faţă de Dumnezeu, s-ar ruga în pocăinţă adâncă Tatălui ca să le ierte călcarea lor de lege, şi să-i ierte pentru influenţa pe care au exercitat-o făcându-i pe alţii să nu ţină seama de legea lui Iehova. Confederaţiile oştirii vrăjmaşului triumfă când văd amânarea lor.” – Our Father Cares, pag. 266.

b. Cum este schimbat caracterul nostru? Evrei 12:2. Ce acţiune se cere de la noi? Compară Numeri 21:8 cu Ioan 3:14, 15. Ioan 6:37, 54-56.
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. –(Evrei 12:2).
Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.” -(Numeri 21:8).
Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:15).
Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară (Ioan 6:37).
Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. (Ioan 6:54).

„Caracterul lui Dumnezeu a fost descoperit lui Moise ca slava Sa. În acelaşi fel, noi privim slava lui Hristos privind caracterul Său... Atunci de ce se dă pe faţă atât de multă lipsă de dragoste, de compasiune adevărată, nobilă, sfinţită şi înnobilatoare, de milă duioasă şi iertare iubitoare în biserică? Acest lucru se întâmplă pentru că Hristos nu este prezentat poporului în mod constat. Atributele caracterului Său nu sunt aduse în viaţa practică. Bărbaţii şi femeile nu mănâncă din Pâinea care coboară din ceruri.” – Manuscript Releases, vol. 9, pag. 296, 297.

Marţi 5 noiembrie
3. DOUĂ SLUJBE DIFERITE

a. Care este diferenţa dintre „slujba aducătoare de moarte” şi „slujba aducătoare de neprihănire”? 2 Corinteni 3:1-3, 6-9.
Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi? - Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.  Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne. -(2 Corinteni 3:1-3).
…carene-a şifăcut înstaresă fimslujitoriaiunuilegământnou, nualslovei, cialDuhului; căcislovaomoară, darDuhuldă viaţa. - Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, - cumn-arficuslavă maidegrabă slujbaDuhului? - Dacă slujbaaducătoaredeosândă afostslăvită, cucâtmaimulto întrece înslavă slujbaaducătoaredeneprihănire? – (2 Corinteni 3:6-9).

„Omenirea căzută nu poate vedea nimic altceva în acest legământ [al legii sfinte a lui Dumnezeu] decât slujba aducătoare de moarte; moartea va fi răsplata tuturor acelora care caută în zadar să croiască o neprihănire proprie care să împlinească pretenţiile legii.” – TheSignsofthe Times, 5 septembrie 1892. „Niciodată nu a spus Hristos că venirea Sa a anulat pretenţiile legii lui Dumnezeu. Dimpotrivă, în ultima solie către biserică, pe Patmos, El rosteşte o binecuvântare asupra acelora care păzesc legea Tatălui Său:
‚Binecuvântaţi sunt cei ce împlinesc aceste porunci.’ (Apocalipsa 22:14).” – Idem., 29 iulie 1886.

b. Cum descrie Pavel vălul de ignoranţă al iudeilor care L-au respins pe Hristos? Romani 9:31, 32; 10:3.
… pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire, (Romani 9:31, 32).
… pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. (Romani 10:3).

c. Descrieţi cum poate fi îndepărtat vălul. 2 Corinteni 3:13-16.
…şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător. Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. - Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. -Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. –(2 Corinteni 3:13-16).

 

„Lumina slavei evangheliei lui Hristos, care era temelia sistemului de jertfe, era cea care strălucea pe faţă lui Moise. [2 Corinteni 3:7, 8 citat]. Când urma să vină realitatea, revărsarea deplină a luminii de amiază, slava, care era o umbră a celei din urmă, urma să dispară, înghiţită de slava mai mare.” – Idem., 25 august 1887.
„Sistemul de ritualuri nu avea nici o valoare dacă nu era legat de Hristos prin credinţă vie. Chiar şi legea morală nu-şi atinge scopul dacă nu este înţeleasă în legătură cu Mântuitorul. Hristos a arătat în repetate rânduri că legea Tatălui Său conţine ceva mai adânc decât nişte simple porunci autoritare. În lege, este întruchipat acelaşi principiu care este descoperit în evanghelie. Legea arată datoria omului şi-i arată şi vina. El trebuie să privească la Hristos ca să primească iertare şi putere de a face ceea ce cere legea.” – Hristos lumina lumii, pag. 608 engl. (cap. 66).

Miercuri 6 noiembrie
4. DIN SLAVĂ ÎN SLAVĂ ŞI MAI MARE

a. Cum a fost descoperit mai pe deplin caracterul lui Dumnezeu în legea Sa şi cum a fost dat pe faţă în mod desăvârşit prin viaţa lui Hristos? 2 Corinteni 3:9-11. Ce ar trebui să avem în vedere atunci când căutăm să trăim conform legii lui Dumnezeu?
Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? Şi, în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. - În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! – (2 Corinteni 3:9-11).

„Ca popor, am predicat despre lege până am ajuns la fel de uscaţi precum munţii din Ghilboa pe care nu cădea nici rouă, nici ploaie. Trebuie să-L predicăm pe Hristos în lege, şi atunci predicile vor avea sevă şi hrană pentru turma flămândă a lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne încredem deloc în propriile noastre merite, ci în meritele lui Isus din Nazaret. Ochii nostril trebuie unşi cu alifie pentru ochi. Trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, şi El Se va apropia de noi, dacă ne apropiem în felul stabilit de El.” – The Review and Herald, 11 martie 1890.
„Legea în sine nu avea nici o slavă, decât cea în care Hristos este întrupat.”– Selected Messages, vol. 1, pag. 237.
„Isus a fost un exemplu viu a ceea ce înseamnă împlinirea legii, însă împlinirea ei de către El nu a însemnat desfiinţarea şi anularea ei. Împlinind legea, El a îndeplinit fiecare clauză a pretenţiilor ei.” – The Signs of the Times, 14 martie 1895.

b. Cum devine „epistola lui Hristos” mai plină de slavă decât atunci când legea morală a lui Dumnezeu era scrisă doar pe tablele de piatră? Ieremia 31:31-33; 2 Corinteni 3:3.
Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.  Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. (Ieremia 31:31-33).
Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne. (2 Corinteni 3:3).

„Pavel doreşte ca fraţii lui să vadă că marea slavă a unui Mântuitor iertător de păcate a dat importanţă întregului sistem iudaic. El a dorit şi ca ei să vadă că, atunci când Hristos a venit în lume şi a murit ca jertfă a omului, tipul s-a întâlnit cu antitipul. După ce Hristos a murit pe cruce ca jertfă pentru păcat, legea ceremonial nu mai putea avea nici o putere. Totuşi, ea era legată de legea morală şi era slăvită. Întreaga lege purta amprenta divină şi exprima sfinţenia, dreptatea şi neprihănirea lui Dumnezeu. Şi dacă slujba dispensaţiunii care avea să dispară, era glorioasă, cu cât mai glorioasă trebuie să fie realitatea atunci când Hristos este descoperit, dând Duhul Său sfinţitor şi dătător de viaţă tuturor celor care cred?” – Selected Messages, vol. 1, pag. 237, 238.

Joi 7 noiembrie
5. REFLECTÂND SLAVA SA

a. Ce se întâmplă atunci când atenţia noastră se concentrează asupra slavei lui Dumnezeu? 1 Corinteni 15:49; Romani 12:2.
Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. (1 Corinteni 15:49).
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.  (Romani 12:2).

„Reprezentându-L pe Hristos, noi Îl reprezentăm lumii noastre pe Dumnezeu... Reflectăm noi în biserică şi înaintea lumii caracterul lui Isus Hristos?” – Selected Messages, vol. 3, pag. 170.

b. Ce se întâmplă atunci când cineva primeşte neprihănirea legii în Hristos? Romani 8:4, 9-13. Descrieţi puterea care schimbă inima şi afecţiunile. Matei 13:33.
… pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.  (Romani 8:4).
Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. -Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. -  Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. - Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. –(Romani 8:9-13).
Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” (Matei 13:33).

„[Hristos] se foloseşte de plămădeală ca să ilustreze evanghelia împărăţiei. Odată cu această plămădeală, sunt introduse cuvântul lui Dumnezeu, adevărata bunătate, neprihănire şi pace. Aceasta aduce toate afecţiunile în conformitate cu gândirea şi voinţa lui Dumnezeu. Oriunde pătrunde, plămădeala adevărului aduce schimbare în minte şi inimă. Întregul caracter este transformat. Toţi cei care doresc să primească în inimă adevărul aşa cum este el în Isus, vor da pe faţă puterea lui de a influenţa. Atunci când împărăţia cerului este introdusă în inimă, întregul caracter este modelat după caracterul lui Hristos; pentru că adevărul este un principiu dătător de viaţă. Puterea lui Dumnezeu lucrează, asemenea plămădelii, ca să supună întreaga fiinţă. Chiar şi gândurile sunt aduse în supunere faţă de voinţa lui Hristos. ‚Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi’ (2 Corinteni 5:17).” – The Review and Herald, 21 septembrie 1897.

Vineri 8 noiembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când priveşti în legea lui Dumnezeu, ce vezi?
2. Care a fost misiunea lui Hristos în relaţie cu legea lui Dumnezeu?
3. Cum trebuie să ne influenţeze astăzi slava mai mare a lucrării lui Dumnezeu?
4. Ce se întâmplă atunci când Îl vedem pe Hristos în legea celor Zece Porunci?
5. Ce are loc în inima ta când îţi concentrezi atenţia asupra slavei lui Dumnezeu?