Lectia 5. Tesalonic, Bereea şi Atena

„Mesagerii lui Hristos trebuie să vegheze şi să se roage, şi să înainteze în credinţă, hotărâre şi curaj, şi, în numele lui Isus, să lucreze aşa cum au lucrat apostolii. Ei trebuie să dea lumii avertizarea, învăţându-i pe călcătorii de lege ce este păcatul, şi să le îndrepte atenţia către Isus Hristos ca marele şi singurul remediu.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 86.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pag. 228-242 engl. (cap. 22, 23).

Duminică 28 iulie
1. Adevăr şi consecinţe

a. Ce biruinţe pentru Hristos a obţinut Pavel când a venit pentru prima dată în Tesalonic, o altă cetate din Macedonia? Faptele Apostolilor 17:1-4.

Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învie din morţi. „Şi acest Isus pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.” Unii din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila. (Faptele apostolilor 17:1-4).

b. Ce ar trebui să învăţăm din felul în care unii dintre iudeii necredincioşi au făcut probleme credincioşilor? Ce acuzaţie a fost adusă împotriva apostolilor? Faptele Apostolilor 17:5-8; 1 Petru 4:12-16.

Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişteoa meni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici, - Faptele apostolilor şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun că este un alt Împărat: Isus.” Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii, - (Faptele apostolilor 17:5-8).
Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui. Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. (1 Petru 4:12-16).

„Cei care predică adevărul lipsit de popularitate în zilele noastre vor întâmpina împotrivire hotărâtă, aşa cum s-a întâmplat în cazul apostolilor. Ei nu trebuie să se aştepte ca majoritatea creştinilor să îl primească mai favorabil decât l-au primit pe Pavel fraţii lui evrei. Elementele împotrivitoare se vor uni contra lor; căci indiferent cât de deosebite unele de altele ar fi diferitele organizaţii în sentimentele şi credinţa lor religioasă, forţele lor se unesc ca să calce în picioare porunca a patra a legii lui Dumnezeu. Cei care nu doresc să primească adevărul sunt cei mai zeloşi în a-i împiedica şi pe alţii ca să nu-l primească; şi nu lipsesc cei care născocesc minciuni mereu şi aprind patimile josnice ale oamenilor ca să facă fără effect adevărul lui Dumnezeu.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 86.

Luni 29 iulie
2. Locuitorii cei nobili din Bereea

a. În ciuda acuzaţiilor false aduse împotriva lui, cum a descris Pavel felul său de a predica evanghelia în Tesalonic? 1 Tesaloniceni 2:1-8. De ce poate fi considerat timpul lui petrecut în acea cetate un succes? 1 Tesaloniceni 1:5-10.

Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei; martor este Dumnezeu. N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi. (1 Tesaloniceni 2:1-8).
În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi. Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare. – (1 Tesaloniceni 1:5-10).

„Pavel era un adventist; el a prezentat evenimentul important al celei de-a doua veniri a lui Hristos cu o aşa putere şi aşa un raţionament încât asupra minţilor tesalonicenilor s-a lăsat o impresie adâncă, ce nu a mai fost ştearsă niciodată.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 83.

b. Ce s-a scris despre iudeii din Bereea, cetatea în care Pavel şi Sila au fost trimişi noaptea? Cum ne pot inspira cei din Bereea pe noi astăzi? Faptele Apostolilor 17:10-12.

Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut. (Faptele apostolilor 17:10-12).

„Mintea celor din Bereea nu era îngustată de prejudecată; ei erau gata să cerceteze şi să primească adevărurile predicate de către apostoli. Dacă oamenii din vremea noastră ar urma exemplul locuitorilor nobili din Bereea de a cerceta zilnic Scripturile şi a compara soliile aduse lor cu ceea ce stă scris, atunci mii ar fi credincioşi legii lui Dumnezeu acolo unde nu este decât unul astăzi.” – Idem., pag. 88.
„Asemenea locuitorilor nobili din Bereea, ar trebui să cercetăm Scripturile cu atenţie, rugăciune ca să devenim familiarizaţi cu declaraţiile lui Dumnezeu. Ar trebui să întrebăm, nu ce spune predicatorul, biserica sau vreun prieten personal, ci ce spune Domnul.” – The Signs of the Times, 26 noiembrie 1885.

c. Auzind că mulţi dintre iudeii din Bereea au fost adânc impresionaţi de adevăr, ce au făcut iudeii necredincioşi din Tesalonic? Faptele Apostolilor 17:13.

Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele. (Faptele apostolilor 17:13).

„Iudeii necredincioşi din Tesalonic, plini de gelozie şi ură faţă de apostoli, şi nemulţumiţi doar de faptul că i-a alungat nepermiţându-le să lucreze cu tesalonicenii, au venit după ei în Bereea şi au stârnit din nou patimile clasei de jos ca să le facă rău. Învăţătorii adevărului au fost iarăşi alungaţi din câmpul lor de lucru. Persecuţia îi urmărea din cetate în cetate.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 88.

Marţi 30 iulie
3. În regiunea Ahaia

a. Din cauza persecuţiei din Tesalonic, ce au hotărât fraţii să facă cu Pavel? Faptele Apostolilor 17:14, 15.

Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea. Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el. (Faptele apostolilor 17:14, 15).

„Apostolul cel credincios a mers mereu înainte prin împotrivire, luptă şi persecuţie, ca să împlinească planul lui Dumnezeu aşa cum i-a fost arătat în viziune la Ierusalim: ‚Te voi trimite la neamuri’ (Faptele Apostolilor 22:21).” – Sketches From the Life of Paul, pag. 88, 89.

b. Cum s-a simţit Pavel în timp ce îi aştepta pe Sila şi Timotei în Atena? Faptele Apostolilor 17:16.

Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli. (Faptele apostolilor 17:16).

„Cetatea Atenei era metropola păgânismului. Pavel nu s-a întâlnit aici cu oameni ignoranţi şi creduli, precum în Listra; ci a întâlnit oameni cunoscuţi pentru inteligenţa şi educaţia lor…
Când s-a uitat la frumuseţea şi grandoarea care îl înconjurau şi a văzut cetatea plină de idoli, spiritul lui Pavel a fost aprins de gelozie pentru Dumnezeu, pe care Îl vedea dezonorat peste tot. Inima lui a fost mişcată de milă pentru cetăţenii acestei impresionante metropole, care, în ciuda măreţiei lor intelectuale, s-au dedat la idolatrie…
Când a văzut splendoarea cetăţii, cu lucrurile ei scumpe, şi-a dat seama de puterea ei seducătoare asupra minţilor iubitorilor de artă şi ştiinţă. Mintea lui a fost profund impresionată cu privire la importanţa lucrării care-i stătea înainte în Atena. Simţământul singurătăţii în această mare cetate unde nu se aducea închinare lui Dumnezeu, era apăsător; el tânjea după împreuna simţire şi ajutorul conlucrătorilor săi. În ce priveşte sentimentul de prietenie, se simţea cu totul izolat. În epistola sa către Tesaloniceni, el îşi exprimă sentimentele prin cuvintele: ‚lăsat singur în Atena’ (1 Tesaloniceni 3:1).
„Lucrarea lui Pavel era aceea de a duce vestea mântuirii unor oamenii care nu aveau o înţelegere inteligentă a lui Dumnezeu şi a planului Său. El nu călătorea cu scopul de a vizita obiective turistice, nici ca să-şi satisfacă o dorinţă morbidă după scene noi şi ciudate. Descurajarea lui era cauzată de piedici aparent de netrecut care i se puneau când încerca să ajungă la minţile locuitorilor Atenei.” – Idem., pag. 89, 90.

c. De ce provocare a avut Pavel parte din partea acestor greci filozofi? 1 Corinteni 1:22.

Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune… (1 Corinteni 1:22).

Miercuri 31 iulie
4. Logică şi judecată

a. De ce a fost Pavel o curiozitate pentru cei din Atena? Faptele Apostolilor 17:17-21.

În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.” Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu? Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.” Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. (Faptele apostolilor 17:17-21).

„Religia ateniană, de care erau foarte mândri, nu era de nici o valoare, pentru că îi lipsea cunoştinţa adevăratului Dumnezeu. În mare parte, ea consta din închinarea la artă şi dintr-o serie de distracţii şi sărbători risipitoare. Acestei religii îi lipsea virtutea adevăratei bunătăţi. Adevărata religie dă oamenilor biruinţă asupra lor înşişi; dar o religie doar a intelectului şi a gustului nu are acele calităţi esenţiale care să-l ridice pe posesorul ei deasupra relelor naturii sale şi să-l lege de Dumnezeu… Unii dintre cei care se mândreau cu vasta lor cultură intelectuală au intrat în vorbă cu el. Acest lucru a atras în jurul lor o mulţime de ascultători. Unii erau gata să-şi bată joc de apostol ca de unul inferior lor, atât social cât şi intelectual…
El s-a întâlnit cu stoicii şi epicurienii; dar ei şi toţi ceilalţi care veniseră în legătură cu el, şi-au dat imediat seama că avea o bogăţie de cunoştinţe mai mare decât a lor.” – Sketches From the Life of Paul, pag. 91, 92.

b. Ce argumentare raţională a folosit Pavel în apelul său? Faptele Apostolilor 17:22-31.

Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;  pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Faptele Apostolilor 17:22-31).

„Inspiraţia ne-a dat această imagine despre viaţa atenienilor, care, cu toată cunoştinţa, rafinamentul şi arta lor, erau cu totul afundaţi în depravare, ca să mai poată vedea cum Dumnezeu prin servul Său, mustră idolatria şi păcatele unor oameni mândri şi mulţumiţi de sine. Cuvintele lui Pavel vorbesc despre această ocazie şi sunt o bogăţie de cunoştinţă pentru biserică. Se afla într-o poziţie de unde i-ar fi putut irita cu uşurinţă pe ascultătorii lui mândri şi, astfel, s-ar fi aşezat într-o situaţie dificilă. Dacă vorbirea lui ar fi fost un atac direct împotriva zeilor şi a mai marilor cetăţii care erau înaintea lui, s-ar fi aflat în pericolul de a împărtăşi soarta lui Socrate. Dar, plin de prevedere, el a îndepărtat mintea lor de la zeităţile păgâne, făcându-le de cunoscut pe Dumnezeul cel adevărat, căruia ei încercau să I se închine, dar care nu era cunoscut de ei, aşa cum ei înşişi mărturisiseră printr-o inscripţie publică.” – Idem., pag. 97.

c. Descrieţi răspunsul dat de aproape toţi ascultătorii şi rezultatul. Faptele Apostolilor 17:32, 33. Care două nume au făcut excepţie? Faptele Apostolilor 17:34.

Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.” Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. (Faptele Apostolilor 17:32, 33).
Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei. (Faptele Apostolilor 17:34).

Joi 1 august
5. Evitând vanitatea intelectuală

a. De ce nu au putut atenienii să-l înţeleagă pe Pavel? 1 Corinteni 2:12-14. Legat de aceasta, ce principiu a explicat Isus? Ioan 7:17.

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. (1 Corinteni 2:12-14).
Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. (Ioan 7:17).

b. Întrucât valorile şi filozofiile greceşti domină încă sistemul social şi de educaţie de astăzi, ce trebuie să reţinem? 1 Corinteni 3:18-20; 8:1; Ieremia 9:23, 24.

Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” Şi iarăşi: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” (1 Corinteni 3:18-20).
Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.(Ieremia 9:23).

„Cunoştinţa creştină poartă însemnul superiorităţii nemăsurate în tot ceea ce priveşte pregătirea pentru viitor, pentru viaţa nemuritoare. Ea îl deosebeşte pe cititorul Bibliei şi pe credinciosul care primeşte comorile preţioase ale adevărului, de scepticul şi credinciosul în filosofia păgână. Alipiţi-vă de cuvântul: ‚Stă scris.’ Îndepărtaţi din minte teoriile periculoase şi agasante care, dacă sunt nutrite, vor subjuga mintea aşa încât omul să nu devină o nouă fiinţă în Hristos. Mintea trebuie să fie tot timpul înfrânată şi păzită. Ca hrană trebuie să i se dea numai ceea ce întăreşte experienţa religioasă.” – The Review and Herald, 10 noiembrie 1904.
„Nu studiaţi filosofia ipotezelor omeneşti, ci studiaţi filosofia Aceluia care este adevărul. Oricare alte scrieri sunt de mică valoare în comparaţie cu aceasta.
Mintea care este pământească nu găseşte plăcere în contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu; dar pentru mintea reînnoită de Duhul Sfânt, de pe paginile sfinte strălucesc frumuseţea divină şi lumina cerească. Ceea ce pentru mintea omenească este doar un pustiu sterp, pentru mintea spirituală devine un pământ cu ape vii.” – The Signs of the Times, 10 octombrie 1906.

Vineri 2 august
Întrebări recapitulative personale

1. La ce rezultat trist trebuie să se aştepte cei care vestesc un adevăr nepopular?
2. Cum sunt bereenii un exemplu pentru noi astăzi?
3. În ce fel se repetă ideologiile atenienilor în zilele noastre?
4. Explicaţi atenţia cu care Pavel s-a adresat idolatrilor atenieni.
5. Care trebuie să fie siguranţa noastră astăzi când păgânismul este atât de agresiv?