Lecția 4. Educația în vechiul Israel

„El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a călăuzit, l-a instruit și l-a păzit ca pe lumina ochiului Lui.” (Deuteronom 32:10, engl.).

„Oamenii care au păzit cu strictețe principiile lui Dumnezeu de viață au locuit la câmpii și dealuri. Ei erau agricultori lucrând pământul și posesori de turme și cirezi, și în această viață liberă, independentă, cu oportunitățile ei de muncă, studiu și meditație, ei au învățat despre Dumnezeu și i-au învățat pe copiii lor despre lucrările și căile Lui. Aceasta a fost metoda de educație pe care Dumnezeu a dorit să o stabilească în Israel.” – Educația, pp. 33, 34 (cap. Educația poporului Israel).

Recomandare pentru studiu: Educația, pp. 33-34 (cap. Ilustrații: Educația poporului Israel).

Duminică 21 iulie

1. PATRIARHII

a. Descrieți exemplul lui Avraam ca patriarh. Geneza 18:17-19; 12:6-8.

Geneza 18:17-19: „Atunci, Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?… Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit.”

Geneza 12:6-8: „Avram a străbătut țara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniții erau atunci în țară. Domnul S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Toată țara aceasta o voi da seminței tale.” Și Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și-a întins cortul având Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului și a chemat Numele Domnului.”

„În vremurile de altădată, tatăl era conducătorul și preotul familiei, iar el exercita autoritate asupra copiilor lui, chiar și după ce aceștia își aveau propriile lor familii. Descendenții lui erau învățați să privească la el drept cap, atât în problemele religioase, cât și în cele seculare. Avraam s-a străduit să perpetueze acest sistem de guvernare patriarhal, întrucât acesta tindea să păstreze cunoștința despre Dumnezeu. Acest lucru era necesar pentru a-i lega laolaltă pe membrii familiei, în scopul de a ridica o barieră împotriva idolatriei care devenise atât de răspândită și înrădăcinată.” – Patriarhi și profeți, p. 141 (cap. 12: Avraam în Canaan).

b. Ce stil de viață a fost urmat de patriarhi? Evrei 11:8-10; Geneza 25:27.

Evrei 11:8-10: „Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.”

Geneza 25:27: „Băieții aceștia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniștit, care stătea acasă în corturi.”

Luni 22 iulie

2. EDUCAŢIE ÎN PUSTIE

a. Cum a coordonat Domnul educația lui Israel în pustie? 1 Corinteni 10:1-4; Isaia 63:9.

1 Corinteni 10:1-4: „Fraților, nu vreau să nu știți că părinții noștri toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare, toți au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise; toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, și stânca era Hristos.”

Isaia 63:9: „În toate necazurile lor, n-au fost fără ajutor și Îngerul care este înaintea Feței Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime.”

„Domnul Însuși a coordonat educația lui Israel. Grija Lui nu a fost restricționată de interesele lor religioase; tot ceea ce afecta bunăstarea lor mentală sau fizică reprezenta, de asemenea, obiectul providenței divine și era inclus în sfera legii divine.” – Patriarhi și profeți, p. 592 (cap. 58: Școlile profeților).

„Chiar și în asigurarea hranei, Dumnezeu a căutat binele lor suprem. Mana cu care i-a hrănit în pustie era de o natură care promova puterea fizică, mentală și morală.” – Educația, p. 38 (cap. Educația poporului Israel).

„Națiunea ebraică a fost educată în cursul călătoriei ei prin pustiu. Ei au fost implicați în muncă fizică și mentală. Și-au folosit musculatura în diferite domenii de lucru. Istoria vieții prin pustie a poporului ales al lui Dumnezeu a fost înregistrată pentru beneficiul Israelului lui Dumnezeu până la încheierea timpului... Domnul nu Și-a abandonat poporul în pribegiile lor prin pustie, însă mulți din ei L-au abandonat pe Domnul. Educația pe care o avuseseră în Egipt i-a făcut supuși ispitei, idolatriei și imoralității și din cauză că au nesocotit poruncile Domnului, aproape toți adulții care au părăsit Egiptul au fost nimiciți în pustie; dar copiilor lor li s-a permis să intre în Canaan.” – The Review and Herald, 17 decembrie 1895.

„Tot ce era legat de așezarea taberei era un material didactic pentru copii, instruindu-i în obiceiuri de precizie, atenție și ordine. Copiilor care erau suficient de mari li se cerea să învețe cum să monteze corturile în care locuiau și să respecte ordine perfectă în tot ce făceau... Ei obțineau constant o educație în ce privește lucrurile cerești. Părinții le explicau constant copiilor lor de ce israeliții călătoreau prin pustie, de ce a fost dată legea la Sinai și ce se aștepta de la ei să facă și să fie după ce ajungeau în Țara Făgăduită.” – Lift Him Up, p. 145.

„Israel avea nevoie tocmai de experiența pe care le-a dat-o Dumnezeu și nu exista nicio altă putere care ar fi putut să se poarte cu ei așa cum a făcut Hristos de-a lungul întregii acelei lungi călătorii prin pustie. Educația lui Israel nu a fost încredințată niciunui agent omenesc; ei erau învățați de Unul care era infinit în înțelepciune. Ei erau zilnic elevi care învățau ceea ce Dumnezeu pretindea de la biserica Lui de pe pământ să fie.” – Manuscript Releases, vol. 18, p. 234.

Marți 23 iulie

3. PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU ISRAEL

a. Care a fost scopul lui Dumnezeu pentru Israel prin colonizarea Canaanului? Deuteronom 4:5-10; 11:22-24.

Deuteronom 4:5-10: „Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. Să le păziți și să le împliniți, căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!’ Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Și care este neamul acela așa de mare încât să aibă legi și porunci așa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? Numai ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi și copiilor copiilor tăi. Adu-ți aminte de ziua când te-ai înfățișat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: ‘Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să învețe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ și să învețe și pe copiii lor să le păzească.”

Deuteronom 11:22-24: „Căci dacă veți păzi toate aceste porunci pe care vi le dau și dacă le veți împlini, dacă veți iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, veți umbla în toate căile Lui și vă veți alipi de El, Domnul va izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri și vă veți face stăpâni pe toate aceste neamuri, care sunt mai mari și mai puternice decât voi. Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru va fi al vostru: hotarul vostru se va întinde din pustie până la Liban și de la râul Eufrat până la Marea de Apus.”

„Dumnezeu l-a ales pe Israel pentru a descoperi caracterul Său în fața oamenilor. El dorea ca ei să fie ca niște izvoare de mântuire în lume... În vremurile îndepărtate ale lui Israel, națiunile lumii pierduseră cunoștința despre Dumnezeu prin practici corupte. Ei Îl cunoscuseră cândva; dar din cauză că `nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gânduri deșarte, ... inima lor fără pricepere s-a întunecat.` (Romani 1:21). Totuși, în îndurarea Lui, Dumnezeu nu i-a nimicit. El Și-a propus să le ofere o oportunitate de a se familiariza din nou cu El prin poporul Său ales. Prin învățăturile despre serviciul jertfelor, Hristos avea să fie înălțat înaintea tuturor națiunilor și toți cei care aveau să privească la El aveau să trăiască.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 14 (cap. 1: Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa).

„Dumnezeu Își așezase poporul în Canaan ca un parapet puternic pentru a opri torentul de rău moral astfel încât acesta să nu inunde lumea.” – Patriarhi și profeți, p. 544 (cap. 53: Cei dintâi judecători).

b. Cum au contribuit ei la implementarea acestui plan? Judecători 2:7, 10-12; 1:28.

Judecători 2:7, 10-12: „Poporul a slujit Domnului în tot timpul vieții lui Iosua și în tot timpul vieții bătrânilor care au trăit după Iosua și care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. (10-12) Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinții lui și s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoștea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului și au slujit baalilor. Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care-i scosese din țara Egiptului, și au mers după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor și au mâniat pe Domnul.”

Judecători 1:28: „Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniți la un bir, dar nu i-a izgonit.”

„Domnul îndeplinise cu credincioșie, în dreptul Lui, făgăduințele făcute lui Israel; Iosua distrusese puterea canaaniților și împărțise țara semințiilor. Lor le rămânea doar ca, încrezându-se în asigurarea ajutorului divin, să finalizeze lucrarea de a deposeda locuitorii de țară. Dar ei au eșuat în a face aceasta. Intrând în asociere cu canaaniții, ei au încălcat direct porunca lui Dumnezeu și au dat greș, astfel, în a îndeplini condiția prin care El le făgăduise să îi stabilească în stăpânirea Canaanului.” – Ibid., p. 543.

„Oriunde a fost adus la îndeplinire planul de educație al lui Dumnezeu în Israel, rezultatele acestuia mărturiseau despre Autorul lui. Dar în foarte multe familii, instruirea indicată de Cer și caracterele astfel dezvoltate erau la fel de rare. Planul lui Dumnezeu a fost împlinit doar parțial și imperfect. Prin necredință și neascultare de instrucțiunile Domnului, israeliții s-au înconjurat de ispite cărora puțini au avut puterea de a le rezista.” – Educația, p. 45 (cap. Școlile profeților).

Miercuri 24 iulie

4. ŞCOLILE PROFEŢILOR

a. Din referințele cu privire la existența școlilor profeților, ce putem învăța despre natura și modul lor de operare? 1 Samuel 19:18-20; 2 Regi 6:1-7.

1 Samuel 19:18-20: „Așa a fugit și a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, și i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel și a locuit în Naiot. Au spus lucrul acesta lui Saul și au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.” Saul a trimis niște oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimișii lui Saul și au început și ei să prorocească. Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alți oameni și au prorocit și ei. A mai trimis alții a treia oară și au prorocit și ei.”

2 Regi 6:1-7: „Fiii prorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceți-vă.” Și unul din ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi.” El a răspuns: „Voi merge!” A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Și, pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Și i-a arătat locul. Atunci, Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și fierul de la secure a plutit pe apă.”

„Școlile profeților au fost înființate de Samuel pentru a sluji ca barieră împotriva corupției răspândite, pentru a asigura sprijin moral și spiritual tineretului și a promova prosperitatea viitoare a națiunii, oferindu-i oameni calificați care să acționeze în temere de Dumnezeu în calitate de conducători și sfătuitori. Pentru realizarea acestui obiectiv, Samuel a adunat echipe de tineri care erau pioși, inteligenți și studioși. Ei au fost numiți fiii profeților. Pe măsură ce comunicau cu Dumnezeu și studiau Cuvântul și lucrările Lui, înzestrărilor naturale ale acestora li se adăuga înțelepciune de sus. Învățătorii erau bărbați nu doar bine versați în adevărul divin, ci din cei care se bucuraseră de comuniunea cu Dumnezeu și primiseră ungerea specială cu Duhul Său. Ei se bucurau de respectul și încrederea poporului atât pentru instruire, cât și în pietate.” – Patriarhi și profeți, p. 593 (cap. 58: Școlile profeților).

„Materiile principale erau legea lui Dumnezeu cu instrucțiunile date lui Moise, istoria sacră, muzica sacră și poezia. Cel mai important obiectiv al întregului studiu era de a învăța voia lui Dumnezeu și datoriile poporului Său. În rapoartele istoriei sacre erau trasate urmele pașilor lui Iehova. Din evenimentele trecutului erau reliefate lecții de instruire pentru viitor. Marile adevăruri expuse prin tipurile și umbrele legii mozaice erau făcute cunoscute, iar credința se prindea de punctul central al întregului sistem, Mielul lui Dumnezeu care avea să ridice păcatele lumii.” – Fundamente ale educației creștine, p. 97 (cap. Școlile evreilor din antichitate).

b. Ce instruire practică a primit Isus când a fost pe acest pământ? Matei 13:55. Dar studenții din școlile profeților?

Matei 13:55: „Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații Lui?”

„Elevii acestor școli se auto-întrețineau prin munca lor ca fermieri sau mecanici. În Israel, acest lucru nu era considerat ciudat sau înjositor; era considerat păcat a permite copiilor să crească în ignoranță cu privire la munca utilă. În ascultare de porunca lui Dumnezeu, fiecare copil era învățat o meserie sau comerț, chiar dacă avea să fie educat pentru serviciul sfânt.” – Ibid.

Joi 25 iulie

5. EXEMPLE NOBILE

a. Cum a răsplătit Dumnezeu integritatea și credința lui Iosif după ce îndurase o adversitate semnificativă? Geneza 37:28; 41:41-44. Ce pregătire a avut el?

Geneza 37:28: „La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliților, care l-au dus în Egipt.”

Geneza 41:41-44: „Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului.” Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată țara Egiptului. Și a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată țara Egiptului.”

„Curat, activ și vesel, [Iosif] a dat dovadă, de asemenea, de seriozitate și statornicie morală. El asculta instrucțiunile tatălui și îndrăgea să-L asculte pe Dumnezeu. Calitățile care l-au distins mai târziu în Egipt – amabilitatea, credincioșia și loialitatea – se manifestau deja în viața lui zilnică.” – Patriarhi și profeți, p. 209 (cap. 19: Întoarcerea în Canaan).

b. Descrieți trecutul lui Daniel. Cum a manifestat viața lui Daniel avantajul unei educații evlavioase? Daniel 1:1-6; 6:1-3.

Daniel 1:1-6: În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului și l-a împresurat. Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său. Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba haldeenilor. Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul din care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria.”

Daniel 6:1-3: „Darius a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiți în toată împărăția; a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția.”

„Prin înțelepciunea și justețea lor, prin curăția și mărinimia vieții lor zilnice, prin devoțiunea lor față de interesele poporului - și acesta idolatru – Iosif și Daniel s-au dovedit a fi credincioși principiilor instruirii lor timpurii, credincioși Celui, ai cărui reprezentanți erau. Acești bărbați au fost cinstiți de întreaga națiune atât în Egipt, cât și în Babilon; și în ei, un popor păgân și toate națiunile cu care erau în legătură, au văzut o ilustrație a evlaviei și milei lui Dumnezeu, o ilustrație a iubirii lui Hristos...

Aceleași adevăruri puternice care au fost descoperite prin acești bărbați, Dumnezeu dorește să fie descoperite prin tinerii și copiii de astăzi. Istoria lui Iosif și Daniel reprezintă o ilustrare a ceea ce El va face pentru cei care I se predau și care caută să împlinească scopul Lui din toată inima.” – Educația, pp. 56, 57 (cap. Bărbați credincioși și cinstiți).

Vineri 26 iulie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce stil de viață a fost ales de patriarhi și de ce?

2. De ce a avut nevoie Israel de o educație așa complexă în pustie?

3. Comparați care a fost planul lui Dumnezeu și ce a realizat Israel efectiv.

4. Ce elemente importante erau în școlile profeților?

5. Cum a strălucit planul lui Dumnezeu pentru educație mai târziu în viețile câtorva nobili?