Lecţia 3. Legea lui Dumnezeu

„Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmii 119:18).

„După cum jertfa adusă în favoarea omului a fost desăvârşită, în acelaşi fel restaurarea omului din mânjitura păcatului trebuie să fie deplină şi desăvârşită. Legea lui Dumnezeu ne-a fost dată ca să ne guvernăm conduita.” – Christian Education, pag. 112.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 465-468 engl. (cap. 27: „Redeşteptări moderne”).

Duminică 13 ianuarie
1. Legea înainte de cădere

a. Care este dovada că legea a existat înainte de cădere? Exodul 16:4; 20:8 (p.p.).
Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea. (Exodul 16:4).
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă,... (Exodul 20:8).

„Legea lui Dumnezeu a existat înainte de crearea omului, altfel Adam nu ar fi putut păcătui.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 230.
„Legea lui Dumnezeu a existat înainte ca omul să fie creat. Ea a fost adaptată condiţiei fiinţelor sfinte; chiar şi îngerii erau guvernaţi de către ea.” – Idem., pag. 220.
„La început, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. El era în armonie desăvârşită cu natura şi Legea lui Dumnezeu; principiile neprihănirii erau întipărite în inima lui.” – Marea luptă, pag. 467 engl. (cap. 27: „Redeşteptări moderne”).

b. Ce atitudine este necesară pentru ca toate fiinţele create să continue să fie în armonie deplină cu Dumnezeu şi una cu cealaltă? Psalmii 119:165.
Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire. (Psalmii 119:165).

„Armonia creaţiunii depinde de conformarea desăvârşită a tuturor fiinţelor, a tot ce există, însufleţit sau neînsufleţit, faţă de Legea Creatorului. Dumnezeu a dat legi după care să se conducă nu numai fiinţele existente, ci şi toate lucrările naturii.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 52 engl. (cap. 3: „Ispitirea şi căderea”).

Luni 14 ianuarie
2. Consecinţele păcătului

a. Ce se spune despre lege? De ce a fost ascultarea de ea condiţia vieţii veşnice? Romani 7:12; Luca 10:25-28.
Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. (Romani 7:12).
Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.” (Luca 10:25-28).

„Legea lui Dumnezeu este la fel de sfântă precum Dumnezeu Însuşi. Ea este o descoperire a voinţei Sale, o transcriere a caracterului Său, expresia dragostei şi înţelepciunii divine.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 52 engl. (cap. 27: „Redeşteptări moderne”).
„Caracterul lui Dumnezeu este exprimat în legea Sa; pentru a fi în armonie cu Dumnezeu, principiile legii Sale trebuie să fie izvorul oricărei acţiuni. Hristos nu micşorează pretenţiile legii. Într-un limbaj clar, El arătă
că ascultarea de aceasta este condiţia vieţii veşnice – aceeaşi condiţie cerută lui Adam înainte de căderea lui. Domnul nu aşteaptă mai puţin astăzi de la un suflet decât a aşteptat de la om în Paradis, o ascultare desăvârşită, o neprihănire nepătată. Cerinţa de sub legământul harului este la fel de cuprinzătoare precum cerinţa din Eden – armonia cu Legea lui Dumnezeu, care este sfântă, dreaptă şi bună.” – Pildele Domnului, pag. 391 engl. (cap. 28: „Răsplata harului”).
„Evanghelia nu micşorează pretenţiile legii; ea înalţă legea şi o face onorabilă. Sub Noul Testament, nu se cere mai puţin decât se cerea sub Vechiul Testament.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 373, 374.

b. Ce este călcarea legii? Care este urmarea inevitabilă a neascultării? 1 Ioan 3:4; Romani 6:23 (p.p.).
Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. (1 Ioan 3:4).
Fiindcă plata păcatului este moartea… (Romani 6:23).

„Legea cere o ascultare desăvârşită. ‚Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.’ (Iacov 2:10). Nici unul din cele zece precepte nu poate fi călcat fără ca omul să se facă vinovat de necredincioşie faţă de Dumnezeul cerului. Cea mai mică abatere de la cerinţele ei, prin neglijenţă sau păcătuire voită, este păcat şi fiecare păcat îl expune pe păcătos mâniei lui Dumnezeu.” – Idem., pag. 218.
„Orice păcat are efecte asupra păcătosului, îi schimbă caracterul şi-l face să-i fie mai uşor să păcătuiască din nou. Alegând să păcătuiască, oamenii se despart de Dumnezeu, se separă de canalul de binecuvântări iar urmarea sigură este ruina şi moartea.” – Idem., pag. 235.

Marţi 15 ianuarie
3. Legea după cădere

a. Ce schimbare de atitudine a survenit ca urmare a neascultării? Ce este scos în evidenţă prin faptul că primii noştri părinţi s-au ascuns de prezenţa lui Dumnezeu? Romani 8:7, 8; Isaia 59:2.
Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8:7,8).
... ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! (Isaia 59:2)

„Păcatul l-a înstrăinat [pe om] de Făcătorul lui. El nu mai reflecta chipul divin. Inima lui era în război cu principiile legii lui Dumnezeu. ‚Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.’ (Romani 8:7).” – Marea luptă, pag. 467 engl. (cap. 27: „Redeşteptări moderne”).

b. De unde ştim că Legea nu a fost schimbată după cădere? Unde a fost scrisă mai târziu? Psalmii 119:152; Deuteronomul 4:12, 13.
De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale că le-ai aşezat pentru totdeauna. (Psalmii 119:152).
Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar un glas. El Şi-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table de piatră. (Deuteronomul 4:12, 13).

„După cădere, principiile neprihănirii erau neschimbate. Nimic nu a fost luat din lege; nici unul din preceptele ei sfinte nu a putut fi îmbunătăţit. Şi aşa cum a existat de la început, aşa va continua să existe de-a lungul veacurilor nesfârşite ale veşniciei. ‚De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale’, spune psalmistul, ,că le-ai aşezat pentru totdeauna’. (Psalmii 119:152).” – Selected Messages, vol. 1, pag. 220.
„După ce Adam a păcătuit, principiile legii nu au fost schimbate, ci au fost aranjate şi exprimate în aşa fel încât să vină în întâmpinarea omului în starea lui căzută.” – Idem., pag. 230.

c. Sub noul legământ, unde este scrisă Legea? Evrei 8:10; 10:16.
Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. (Evrei 8:10).
Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”. (Evrei 10:16).

„Prin convertire şi sfinţire, oamenii sunt împăcaţi cu Dumnezeu prin aceea că sunt aduşi în armonie cu principiile legii Sale.” – Marea luptă, pag. 467 engl. (cap. 27: „Redeşteptări moderne”).
„’Legea Ta este adevărul.’ Prin cuvântul şi Spiritul lui Dumnezeu, sunt deschise omului marile principii ale neprihănirii concretizate în legea Sa. Şi întrucât Legea lui Dumnezeu este ‚sfântă, dreaptă şi bună’, o transcriere a desăvârşirii divine, înseamnă că un caracter format prin ascultare de acea lege va fi sfântă. Hristos este un exemplu desăvârşit al unui astfel de caracter. El spune: ‚Eu am păzit poruncile Tatălui Meu.’ ‚Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.’ (Ioan 15:10; 8:29). Urmaşii lui Hristos trebuie să devină asemenea Lui – prin harul lui Dumnezeu să formeze caractere care să fie în armonie cu principiile legii Sale sfinte. Aceasta este sfinţirea biblică.” – Idem., pag. 469 engl. (cap. 27: „Redeşteptări moderne”).

Miercuri 16 ianuarie
4. Legea şi harul sunt legate

a. Pe ce este întemeiat tronul lui Dumnezeu? Ce anume amintea mereu de acest lucru în Sfânta Sfintelor din sanctuar? Psalmii 89:14; Exodul 25:17-22.
Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale. (Psalmii 89:14).
Să faci un capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate. Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii; să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.  Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel. (Exodul 25:17-22).

„În templul din cer, locaşul lui Dumnezeu, tronul Său este aşezat în neprihănire şi judecată. În Sfânta Sfintelor se află legea Sa, marea regulă a dreptăţii prin care întreaga omenire este încercată. Chivotul, care conţine tablele legii, are deasupra tronul harului, înaintea căruia Hristos pledează cu sângele Său în favoarea păcătosului. În felul acesta, este prezentată unirea dintre dreptate şi îndurare în planul pentru răscumpărarea omului. Această unire nu putea fi concepută decât de înţelepciunea divină şi împlinită doar de puterea nemărginită; este o unire care umple întregul cer de mirare şi adorare. Heruvimii din sanctuarul pământesc, privind în jos cu reverenţă spre tronul harului, reprezintă interesul cu care oştirea din cer contemplă lucrarea de răscumpărare. Aceasta este taina harului în care îngerii doresc să privească – că Dumnezeu poate fi drept în timp ce îl îndreptăţeşte pe păcătosul pocăit şi El înnoieşte legătura Sa cu omenirea căzută; că Hristos a putut să Se înjosească ca să ridice mulţimile nenumărate din abisul ruinei şi să le îmbrace în hainele fără pată ale neprihănirii Sale ca să le unească cu îngerii care nu au căzut niciodată şi să locuiască veşnic în prezenţa lui Dumnezeu.” – Marea luptă, pag. 415 engl. (cap. 23: „Ce este Sanctuarul?”).

b. Care două principii trebuie să fie în armonie mereu? Cum ştim că mila nu desfiinţează Legea? Psalmii 85:10.
Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. (Psalmii 85:10).

„Legea şi evanghelia sunt în perfectă armonie. Fiecare o susţine pe cealaltă. În toată maiestatea ei, legea înfruntă conştiinţa, făcându-l pe păcătos să simtă că are nevoie de Hristos ca jertfă de ispăşire pentru păcat. Evanghelia recunoaşte puterea şi caracterul neschimbător al legii. ‚Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege.’ (Romani 7:7). Simţământul păcatului, trezit de lege, îl împinge pe păcătos către Mântuitorul.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 240, 241.
„Harul lui Hristos şi Legea lui Dumnezeu sunt inseparabile. În Isus, mila şi adevărul se întâlnesc, neprihănirea şi pacea se sărută. În viaţa şi caracterul Său, El nu descoperă doar caracterul lui Dumnezeu, ci şi posibilitatea omului.” – Idem., pag. 349.

Joi 17 ianuarie
5. Idealul lui Dumnezeu pentru omenire

a. Care este idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi în conformitate cu planul de mântuire? Matei 5:48; Romani 8:4.
Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. (Matei 5:48).
…pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:4).

„Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât poate ajunge cea mai înaltă gândire omenească. ‚Fiţi dar desăvârşiţi după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.’ (Matei 5:48). Această poruncă este o făgăduinţă. Planul de răscumpărare presupune salvarea noastră desăvârşită de sub puterea lui Satan. Hristos desparte întotdeauna de păcat sufletul pocăit. El a venit ca să nimicească faptele diavolului şi a luat măsuri ca Duhul Sfânt să fie dat fiecărui suflet care se pocăieşte, ca să-l ţină departe de păcat.” – Hristos lumina lumii, pag. 311 engl. (cap. 31: „Predica de pe Munte”).
„Legea este o exprimare a gândului lui Dumnezeu. Atunci când o primim în Hristos, ea devine gândul nostru. Ea ne înalţă deasupra puterii dorinţelor şi tendinţelor fireşti, deasupra ispitelor care conduc la păcat. ‚Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire’ (Psalmii 119:165) – nimic nu-i face să se poticnească.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 235.

b. Pentru a atinge acest ideal, cu ce trebuie să trăim în armonie? Psalmii 119:1, 142, 167; Ioan 17:17; Iacov 2:12.
Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! (Psalmii 119:1).
Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul. (Psalmii 119:142).
Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot! (Psalmii 119:167).
finţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17).
Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei. (Iacov 2:12).

Vineri 18 inauarie
Întrebări recapitulative personale

1. Cum menţine Legea lui Dumnezeu armonia perfectă?
2. Ce putem şti despre consecinţele neascultării de Legea lui Dumnezeu?
3. Ce putem şti despre caracterul veşnic al legii?
4. Ce lecţie poate fi învăţată de la partea de deasupra a chivotului care conţinea tablele legii?
5. Ce îi face în stare pe credincioşi să devină asemenea lui Hristos?