Lecţia 5. Natura divină a lui Hristos

„Domnul Isus a venit în lumea noastră nu ca să descopere ce poate face un Dumnezeu, ci ce poate face un om, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu de a ajuta în orice nevoie urgentă.” – Înalta noastră chemare, pag. 48 engl.

Recomandare pentru studiu: Selected Messages, vol. 3, pag. 134-142. 

Duminică 27 ianuarie
1. Întruparea Fiului lui Dumnezeu 

a. Ce profeţie a fost făcută cu privire la Fiul lui Dumnezeu ca mijlocitor? Evrei 10:5; Ioan 1:14.

De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup. (Evrei 10:5).
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14). 

„Şechina se depărtase din Sanctuar, însă în Pruncul din Betleem era ascunsă slava înaintea căreia se pleacă îngerii. Acest copilaş neştiutor era sămânţa făgăduită, spre care indica primul altar de la poarta Edenului. Acesta era Şilo, dătătorul de pace. El era Acela care i s-a prezentat lui Moise că EU SUNT. El era Acela care în stâlpul de nor şi de foc fusese călăuzitorul luiIsrael. Acesta era Acela despre care scriseseră de mult timp profeţii. El era dorinţa tuturor popoarelor, Rădăcina şi Vlăstarul lui David, Luceafărul cel strălucitor. Numele acelui mic copilaş neajutorat înscris în registrele luiIsrael, care-L declara ca fiind fratele nostru, era nădejdea omenirii căzute. Copilul pentru care fusese plătită răscumpărarea era Acela care urma să plătească preţul de răscumpărare pentru păcatele întregii lumi. El era adevăratul ‚Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu’, conducătorul ‚preoţiei care nu poate trece de la unul la altul’, mijlocitorul de la ‚dreapta Măririi în locurile prea înalte.’ (Evrei 10:21; 7:24; 1:3).” – Hristos lumina lumii, pag. 52-55 engl.

b. Cum L-a prezentat Pilat pe Fiul lui Dumnezeu mulţimii? În ce sens era corect şi în ce sens era greşit? Ioan 19:5, 15; 18:36.

Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat. (Ioan 19:5).
Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul votru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!” (Ioan 19:15).
„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.” (Ioan 18:36). 

Luni 28 ianuarie
2. Hristos, Fiul lui Dumnezeu 

a. Cum este explicată în Cuvântul lui Dumnezeu naşterea lui Hristos? Luca 1:30-32.

Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. (Luca 1:30-32).

„Dar deşi slava divină a lui Hristos a fost pentru un timp învăluită şi eclipsată prin asumarea de către El a naturii umane, totuşi El nu a încetat să fie Dumnezeu atunci când a devenit om. Omenescul nu a luat locul divinului, nici divinul locul omenescului. Aceasta este taina evlaviei. Cele două expresii ‚omenesc’ şi ‚divin’ au fost, în Hristos, una în mod inseparabil şi apropiat, şi totuşi aveau o individualitate distinctă. Deşi Hristos S-a umilit pe Sine ca să devină om, Divinitatea era totuşi a Sa. Dumnezeirea Lui nu putea fi pierdută în timp ce El rămânea credincios şi loial devotamentului Său.” – Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1129 engl.
„S-a schimbat natura omenească a Fiului Mariei în natura divină a Fiului lui Dumnezeu? Nu, cele două naturi au fost îmbinate în mod tainic într-o singură persoană – omul Isus Hristos. În El, a locuit trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” – Idem., pag. 1113 engl. 

b. Ca om, ce altă natură mai avea El? Atunci când explicăm taina întrupării, ce primejdie trebuie să evităm? Luca 1:34, 35.

Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat? Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Luca 1:34, 35).

„Fiţi atenţi, foarte atenţi cu privire la cum insistaţi asupra naturii umane a lui Hristos. Nu-L prezentaţi înaintea oamenilor ca un om cu înclinaţii spre păcat. El este cel de-al doilea Adam. Primul Adam a fost creat ca o fiinţă curată, fără de păcat, fără nici o mânjitură a păcatului asupra sa; el era după chipul lui Dumnezeu. El putea cădea, şi a căzut prin păcătuire. Din cauza păcatului, urmaşii lui s-au născut cu înclinaţii moştenite spre neascultare. Însă Isus Hristos era singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. El a luat asupra Sa natura umană şi a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum este ispitită natura umană. El ar fi putut păcătui; El ar fi putut cădea, dar nici măcar pentru o clipă nu a existat în El vreo înclinaţie rea. El a fost asaltat de ispite în pustie, aşa cum Adam a fost asaltat de ispite înEden… [Luca 1:31-35 citat] Aceste cuvinte nu se referă la nici o fiinţă omenească, cu excepţia Fiului nemărginitului Dumnezeu. Niciodată, în nici un fel, să nu lăsaţi cea mai slabă impresie asupra minţilor omeneşti că asupra lui Hristos s-a aflat vreo pată sau vreo înclinaţie spre nelegiuire, sau că El S-ar fi supus în vreun fel stricăciunii. El a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum este ispitit omul, totuşi El a fost numit ‚Sfântul’.” – Idem., pag. 1128 engl.

Marţi 29 ianuarie
3. Hristos, izvorul vieţii 

a. Ce a fost Hristos din veşnicie? Ioan 1:4.

În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (Ioan 1:4).

„’În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor’ (Ioan 1:4). Aici nu se vorbeşte despre viaţa fizică, ci despre viaţa veşnică, viaţa care este în mod exclusiv proprietatea lui Dumnezeu. Cuvântul, care era cu Dumnezeu şi care era Dumnezeu, avea această viaţă. Viaţa fizică este ceva ce primeşte fiecare persoană. Nu este veşnică sau nemuritoare; pentru că Dumnezeu, Dătătorul vieţii, o ia înapoi. Omul nu deţine controlul asupra vieţii sale. Dar viaţa lui Hristos era neîmprumutată. Nimeni nu poate lua această viaţă de la El. ‚O dau Eu de la Mine’ (Ioan 10:18), a spus El. În El era viaţa iniţială, neîmprumutată, nepreluată. Această viaţă nu este ceva propriu omului. El o poate deţine numai prin Hristos. El nu o poate câştiga; ea îi este dată ca un dar fără plată dacă el crede în Hristos ca Mântuitor al lui personal.” – Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1130 engl.

b. De ce a venit Isus pe acest pământ şi ce a adus El celor care Îl primesc? Ce nu deţin cei care nu cred în Fiul lui Dumnezeu? Ioan 10:10 (u.p.), 28; 1 Ioan 5:11, 12.

…Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. (Ioan 10:10).
Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. (Ioan 10:28).
Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. (1 Ioan 5:11, 12) 

„Toate fiinţele create trăiesc prin voia şi puterea lui Dumnezeu. Ele primesc viaţa Fiului lui Dumnezeu. Oricât de capabile sau talentate, oricât de cuprinzătoare sunt capacităţile lor, ele sunt umplute cu viaţă de la Sursa întregii vieţi. El este izvorul, fântâna vieţii. Numai Acela care singur are nemurirea, care locuieşte în lumină şi viaţă, putea să spună: ‚Am putere să-Mi dau viaţa şi am putere să o iau iarăşi.’… Hristos a fost investit cu dreptul de a da nemurirea. Viaţa pe care a dat-o în umanitate, El a luat-o iarăşi şi a dat-o omenirii. ‚Eu am venit,’ spune El, ‚ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.’ (Ioan 10:10).” – Idem., pag. 1113.
„Dacă ne căim de păcatul nostru şi-L primim pe Hristos ca Dătătorul vieţii, ca pe Mântuitorul nostru personal, devenim una cu El, iar voinţa noastră este adusă în armonie cu voinţa divină. Devenim părtaşi ai vieţii lui Hristos, care este veşnică. Noi primim nemurirea de la Dumnezeu primind viaţa lui Hristos pentru că în Hristos locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Această viaţă este unirea tainică şi cooperarea divinului cu umanul.” – The Signs of the Times, 17 iunie 1897. 

Miercuri 30 ianuarie
4. Biruinţa lui Hristos asupra ispitelor 

a. Care a fost secretul biruinţei lui Isus? Ioan 4:34; 5:30.

Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. (Ioan 4:34).
Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. (Ioan 5:30). 

„În slăbiciunea umanităţii, Hristos trebuia să întâmpine ispitele unuia care poseda puterile unei naturi mai înalte, pe care Dumnezeu o revărsase asupra familiei îngereşti. Însă umanitatea lui Hristos era unită cu divinitatea, iar în această putere El a suportat toate ispitele pe care le putea adduce Satan împotriva Sa şi totuşi Şi-a menţinut sufletul nepătat de păcat. Şi El doreşte să dea această putere de a birui fiecărui fiu şi fiecărei fiice a lui Adam care acceptă prin credinţă atributele drepte ale caracterului Său.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 223.

b. Cum pot fiinţele omeneşti să biruiască ispita? Filipeni 4:13. De ce anume este nevoie oricând? Ioan 15:4-6.

Pot totul în Hristos care mă întăreşte. (Filipeni 4:13).
Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. (Ioan 15:4-6). 

„Hristos a venit ca să dea lumii un exemplu despre faptul că umanitatea poate fi desăvârşită atunci când este unită cu divinitatea.” – Idem., pag. 260.
„Mântuitorul a biruit ca să-i arate omului cum poate el birui. Hristos a întâmpinat toate ispitele lui Satan prin cuvântul lui Dumnezeu. Încrezându-Se în făgăduinţele lui Dumnezeu, El a primit puterea de a asculta de poruncile lui Dumnezeu, iar ispititorul nu a putut câştiga nici un avantaj. La fiecare ispită, răspunsul Său a fost: ‚Stă scris’ (Matei 4:4). Aşa că Dumnezeu ne-a dat cuvântul Său cu care să ne împotrivim răului. Avem făgăduinţe nespus de mari şi scumpe, ca prin acestea să ‚vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte’ (2 Petru 1:4).” – Divina vindecare, pag. 181 engl. (cap.: „Lucrând pentru cei necumpătaţi”).
„Legătura care există între mlădiţă şi vie, a spus [Hristos], reprezintă relaţia pe care trebuie să o aveţi cu Mine. Altoiul este înfipt în viţa cea vie şi apoi creşte în tulpină, legându-se fibră cu fibră şi nervură cu nervură. Viaţa viţei devine viaţa mlădiţei. Tot aşa şi sufletul, care era mort în nelegiuiri şi păcate, primeşte viaţă prin legătura cu Hristos. Legătura cu El se face prin credinţa în El ca Mântuitor personal… Această legătură cu Hristos, odată formată, trebuie menţinută… Aceasta nu este o atingere întâmplătoare şi nici o legătură din când în când. Mlădiţa devine o parte din viţa cea vie. Revărsarea de viaţă, tărie şi putere de rodire de la rădăcină la ramuri nu este împiedicată de nimic şi curge neîntrerupt. Despărţită de viţă, mlădiţa nu poate să trăiască. Nici voi, a zis Isus, nu puteţi trăi despărţiţi de Mine. Viaţa pe care aţi primit-o de la Mine nu poate fi păstrată decât printr-o legătură neîntreruptă. Fără Mine nu puteţi birui nici un păcat şi nu puteţi să vă împotriviţi nici unei ispite.” – Hristos lumina lumii, pag. 675, 676 engl. (cap. 73: „Să nu vi se tulbure inima.”). 

Joi 31 ianuarie
5. Fiul muritor al omului şi Fiul nemuritor al lui Dumnezeu 

a. Devenind părtaş la acelaşi trup şi sânge cu noi, ce consecinţe a luat asupra Sa Domnul Isus? Filipeni 2:7; Evrei 2:14.

… ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. (Filipeni 2:7).
Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul. (Evrei 2:14). 

„[Domnul Isus Hristos] S-a umilit, a luat caracterul muritor asupra Sa. Ca membru al familiei omeneşti, El era muritor; dar ca Dumnezeu, El era izvorul vieţii lumii.” – Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1127 engl.

b. Cum era natura divină a lui Hristos? De ce a fost dispus şi în stare să-Şi dea viaţa? 1 Timotei 3:15, 16; Ioan 2:18-22; 17:5, 24.

Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului. Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” (1 Timotei 3:15, 16).
Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus. (Ioan 2:18-22).
Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. (Ioan 17:5).
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. (Ioan 17:24). 

„Când glasul îngerului a fost auzit spunând: ‚Tatăl Tău Te cheamă,’ Cel care spusese: ‚ Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau,’ ‚Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica’ (Ioan 10:17; 2:19), a ieşit din mormânt la viaţa care era în Sine. Dumnezeirea nu a murit. Umanitatea a murit, dar acum Hristos proclamă deasupra mormântului lui Iosif cu peceţile rupte: ‚Eu sunt învierea şi viaţa’ (Ioan 11:25). În divinitatea Sa, Hristos a deţinut puterea de a rupe legăturile morţii. El a declarat că avea viaţa în Sine ca să o dea cui doreşte.” – Idem., pag. 1113 engl.

Vineri 1 februarie
Întrebări recapitulative personale

1. În ce fel S-a arătat Fiul lui Dumnezeu naţiunii Sale evreieşti?
2. Ce trebuie să ne amintim mereu în legătură cu întruparea lui Hristos?
3. Care este darul lui Hristos pentru cei care cred în El?
4. Care a fost cheia biruinţei Fiului Omului asupra oricărei ispite?
5. Cum şi când S-a descoperit Hristos pe deplin: a) ca Fiu al Omului, b) ca Fiu al lui Dumnezeu?