Lecţia 2. Lucrarea de răscumpărare

„El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2:24).

„Păcatul cu blestemul lui îngrozitor a stricat lumea şi aproape a şters chipul lui Dumnezeu din om. Însă dragostea minunată şi îndurătoare a lui Dumnezeu nu i-a lăsat pe oameni în starea lor deznădăjduită şi căzută ca să piară cu totul. El L-a dat pe preaiubitul Său Fiu pentru mântuirea lor.” – The Signs of the Times, 1 august 1878.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pag. 22-26 engl. (cap. 1: „Dumnezeu cu noi”).

Duminică 6 ianuarie
1. A împlini cerinţele

a. C are este pedeapsa pentru călcarea legii şi numai cum poate scăpa păcătosul? Cine a luat asupra Sa nelegiuirea noastră? Genesa 2:17; Romani 7:10, 11; 1 Petru 2:24.

… dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2:17).

Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. (Romani 7:10, 11).

El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. (1 Petru 2:24).

„Pentru a salva omenirea de la moartea veşnică, Fiul lui Dumnezeu a purtat de bună voie pedeapsa neascultării. Numai prin umilinţa Prinţului cerului putea fi îndepărtată dezonoarea, satisfăcută dreptatea, iar omul restaurant la ceea ce pierduse prin neascultare.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 308.

b. Ce a trebuit să facă mai întâi Fiul lui Dumnezeu înainte ca planul de mântuire să devină o realitate? Pentru cine altcineva a reprezentat un sacrificiu dăruirea lui Hristos? 1 Timotei 3:16; Ioan 3:16.

Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” (1 Timotei 3:16).

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16).

„Dumnezeu a dat pe iubitul Său Fiu – pe Cel egal cu Sine – ca să poarte pedeapsa nelegiuirii şi, în felul acesta, a prevăzut o cale prin care [omenirea căzută] să poată să fie repusă în graţia Sa şi adusă înapoi în căminul ei din Eden. Hristos S-a angajat să-l răscumpere pe om şi să salveze lumea din mâna lui Satan. Rezultatul marii lupte începute în ceruri urma să fie decis chiar în lumea pe care Satan o pretinde a fi a lui.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 69 engl. (cap. 4: „Planul de mântuire”).

Luni 7 ianuarie
2. Ascultare desăvârşită – necesară pentru răscumpărare.

a. Prin ce fel de ascultare a putut Hristos să ne răscumpere? Filipeni 2:8; Evrei 5:8, 9; Romani 5:12, 18.

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. (Filipeni 2:8).

…măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice. (Evrei 5:8, 9).

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Romani 5:12).

…Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. (Romani 5:18)

„Ca reprezentant al omenirii căzute, Hristos a călcat pe acelaşi teren pe care Adam s-a poticnit şi a căzut. Printr-o ascultare desăvârşită de legea lui Dumnezeu, Hristos l-a răscumpărat pe om de la pedeapsa căderii ruşinoase a lui Adam. Omul călcase legea lui Dumnezeu. Numai în dreptul celor care se întorc la ascultarea lor de Dumnezeu, numai în dreptul celor care ascultă de legea pe care au călcat-o, va putea fi folosit sângele lui Hristos. Hristos nu va participa niciodată la păcat. Purtând pedeapsa legii, El dă păcătosului o altă şansă, o a doua probă. El deschide o cale prin care păcătosul să poată fi readus în favoarea lui Dumnezeu. Hristos poartă pedeapsa păcatelor trecute ale omului, iar prin aceea că îi atribuie omului neprihănirea Sa, îl face pe om în stare să păzească legea sfântă a lui Dumnezeu.” – Comentarii biblice, vol. 6, pag. 1092 engl.

„Întreaga viaţă [a lui Hristos] indica spre moartea Sa pe cruce. Viaţa Sa a fost una de ascultare faţă de toate poruncile lui Dumnezeu şi trebuia să fie un exemplu pentru toţi oamenii de pe pământ. Viaţa Sa era trăirea legii în omenesc. Acea lege a fost călcată de Adam. Însă Hristos, prin ascultarea Sa desăvârşită de lege, a acordat izbăvire în urma eşecului şi căderii ruşinoase a lui Adam.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 382 engl. (cap.: „Cărţi şi autori în şcolile noastre”).

b. Ce I-a dat dreptul lui Hristos să-i ia pe robi din mâinile vrăjmaşului? Ioan 15:10 (u.p.); 1 Petru 2:24.

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. (Ioan 15:10).

El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. (1 Petru 2:24).

„Ce drept avea Hristos să-i ia pe robi din mâinile vrăjmaşului? – Dreptul de a fi făcut un sacrificiu care satisface principiile dreptăţii, prin care este guvernată Împărăţia cerului. El a venit pe acest pământ ca Răscumpărătorul omenirii pierdute, ca să-l biruiască pe duşmanul cel viclean şi, prin alipirea Lui statornică faţă de dreptate, să-i mântuiască pe toţi aceia care-L primesc ca Mântuitor al lor. Pe crucea Calvarului, El a plătit preţul de răscumpărare pentru omenire. Şi, în felul acesta, a câştigat dreptul de a-i lua pe robi din prinsoarea marelui amăgitor, care, printr-o minciună, a lucrat împotriva guvernării lui Dumnezeu, l-a făcut pe om să cadă şi, în felul acesta, a pierdut orice pretenţie de a fi chemat un supus loial al glorioasei Împărăţii veşnice a lui Dumnezeu.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 309.

Marţi 8 ianuarie
3. Fiul omului a manifestat un caracter desăvârşit

a. Cum S-a pregătit Hristos pentru restaurarea chipului lui Dumnezeu în oameni? Evrei 10:5-7 (comparaţi cu Psalmii 40:6-8).

De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:5-7).

Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. (Psalmii 40:6-8).

„Cel care nu a cunoscut păcatul a fost făcut păcat pentru noi. Având această greutate teribilă de vină asupra Sa, din cauza păcatelor noastre, El a trecut încercarea grozavă în ce priveşte pofta, dragostea de lume şi de onoare, mândria etalării care duce la încumetare. Hristos a suportat toate aceste ispite mari, de căpătâi, şi a biruit în dreptul omului, desăvârşind pentru el un caracter drept, pentru că ştia că omul nu poate face aceasta de la sine.” – Testimonies, vol. 3, pag. 372 engl. (cap.: „Apel către tineri”).

„Prin călcarea acestei legi [morale], omul a adus păcatul în lume şi împreună cu păcatul a venit şi moartea. Hristos a devenit jertfa de ispăşire pentru păcatele omului. El Şi-a oferit propria desăvârşire a caracterului în locul păcătoşeniei omului. El a luat asupra Sa blestemul neascultării.” – Comentarii biblice, vol. 6, pag. 1096 engl.

b. În ce fel L-a slăvit Hristos pe Tatăl Său şi de ce? Ioan 17:3, 4 (p.p); 14:7-11.

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.. (Ioan 17:3, 4).

Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” „Doamne”, I-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns. Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. (Ioan 14:7-11).

„Exercitarea forţei este contrară principiilor guvernării lui Dumnezeu; El doreşte doar slujire din dragoste; iar dragostea nu poate fi poruncită; ea nu poate fi câştigată prin forţă sau autoritate. Numai prin dragoste este trezită dragostea. A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi; caracterul Său trebuie să se dea pe faţă în contrast cu caracterul lui Satan. Această lucrare putea fi făcută numai de o singură Fiinţă din întregul Univers. Numai Cel care cunoştea înălţimea şi adâncimea dragostei lui Dumnezeu putea să o facă de cunoscut.” – Hristos lumina lumii, pag. 22 engl. (cap. 1: „Dumnezeu cu noi”).

„Hristos a venit ca să-L descopere lumii pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu al dragostei, plin de bunătate, îndurare şi milostiv… Când Filip a venit la Isus cu cerinţa: ‚Arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns’, Mântuitorul i-a răspuns: ‚De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”?’ (Ioan 14:8, 9). Hristos a spus despre Sine că a fost trimis în lume ca reprezentant al Tatălui. În nobleţea Sa de caracter, în îndurarea şi mila Sa gingaşă, în dragostea şi bunătatea Sa, El stă înaintea noastră ca întrupare a desăvârşirii divine, chipul Dumnezeului celui nevăzut.” – Testimonies, vol. 5, pag. 738, 739 engl. (cap.: „Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos”).

Miercuri 9 ianuarie
4. În armonie cu principiile legii

a. Ce dovedeşte moartea lui Hristos pe cruce cu privire la lege? Care este condiţia pentru mântuirea noastră? Isaia 42:21; Matei 5:17; 19:17.

Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată. (Isaia 42:21).

Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. – (Matei 5:17).

El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” (Matei 19:17). 

„Hristos nu a venit pe acest pământ ca să sufere şi să moară doar ca să-l răscumpere pe om. El a venit ca să ‚înalţe legea’ şi să o ‚facă onorabilă’. Nu numai ca locuitorii acestei lumi să privească legea aşa cum ar trebui privită, ci ca să demonstreze tuturor lumilor universului că Legea lui Dumnezeu este de neschimbat. Dacă cerinţele ei ar fi putut fi anulate, atunci Fiul lui Dumnezeu nu ar fi trebuit să-Şi dea viaţa ca să facă ispăşire pentru călcarea ei. Moartea lui Hristos dovedeşte că ea este de neschimbat.” – Marea luptă, pag. 503 engl. (cap. 29: „Originea răului”).

„Prin viaţa Sa de pe pământ, [Hristos] a onorat Legea lui Dumnezeu. Prin moartea Sa, El a întărit-o. El Şi-a dat viaţa ca jertfă, nu ca să nimicească Legea lui Dumnezeu, nu ca să creeze un standard mai coborât, ci ca dreptatea să poată fi menţinută, să se poată arăta că legea este de neschimbat, că poate sta în picioare veşnic.” – Pildele Domnului Hristos, pag. 314 engl. (cap. 24: „Fără haină de nuntă”).

b. În lucrarea de răscumpărare, ce foloseşte Hristos pentru a-i converti pe oameni? Psalmii 19:7; 1 Timotei 1:8-10; Romani 3:19, 20.

Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. (Psalmii 19:7).

Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: (1 Timotei 1:8-10).

Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. (Romani 3:19, 20).

„Pentru a-şi vedea vina, păcătosul trebuie să-şi verifice caracterul folosind standardul măreţ al neprihănirii lui Dumnezeu. Acesta este o oglindă care arată desăvârşirea unui caracter neprihănit şi îl ajută să discearnă propriile defecte. Legea îi descoperă omului păcatele, însă nu-i pune la dispoziţie nici un remediu. În timp ce făgăduieşte viaţa celui ascultător, ea declară că moartea este partea păcătosului. Doar Evanghelia lui Hristos îl poate elibera de condamnarea sau de mânjitura păcatului... Fără lege, oamenii nu au o concepţie corectă despre curăţia şi sfinţenia lui Dumnezeu sau despre propria lor vină şi necurăţie. Ei nu au o convingere adevărată despre păcat şi nu simt nevoia de pocăinţă. Nevăzându-şi propria stare pierdută de călcători ai legii lui Dumnezeu, ei nu-şi dau seama de nevoia lor de sângele ispăşitor al lui Hristos. Nădejdea mântuirii este primită fără vreo schimbare radicală a inimii sau reformare a vieţii. În felul acesta, abundă convertirile superficiale, iar mulţimi, care nu au fost niciodată unite cu Hristos, se alătură bisericii.” – Marea luptă, pag. 467, 468 engl. (cap. 27: „Redeşteptări moderne”).

Joi 10 ianuarie
5. Mântuirea, opusul răutăţii

a. Ce i-a fost dat lui Adam la început şi uzurpat de Satan după cădere? Cum şi când va fi restaurat acest lucru datorită vieţii şi jertfei Domnului Hristos? Genesa 1:26; Luca 4:5, 6; Ioan 12:31.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:26).

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. (Luca 4:5, 6).

Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. (Ioan 12:31).

„Nu numai omul, ci şi pământul a ajuns prin păcat sub puterea celui rău şi urma să fie restaurat prin planul de răscumpărare. Atunci când a fost creat, lui Adam i-a fost dată domnia peste pământ. Dar cedând ispitei, el a fost adus sub puterea lui Satan. ‚Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit’ (2 Petru 2:19). Atunci când omul a ajuns robul lui Satan, stăpânirea pe care o deţinea el a trecut asupra celui care l-a biruit. În felul acesta, Satan a devenit ‚dumnezeul acestei lumi’ (2 Corinteni 4:4). El a uzurpat acea stăpânire asupra pământului, care la început fusese dată lui Adam. Însă Hristos, prin jertfa Sa, a plătit pedeapsa păcatului, şi nu numai că l-a răscumpărat pe om, dar a şi recuperat stăpânirea pe care acesta o pierduse. Tot ceea ce a fost pierdut de primul Adam va fi recuperat de cel de al doilea... Acest plan se va împlini atunci când, înnoit de puterea lui Dumnezeu

şi eliberat de păcat şi durere, va deveni locuinţa veşnică a celor răscumpăraţi. ‚Cei neprihăniţi vor stăpâni ţaraşi vor locui în ea pe vecie.’ ‚Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.’ (Psalmii 37:29; Apocalipsa 22:3).” – Patriarhi şi profeţi, pag. 67 engl. (cap. 4: „Planul de mântuire”).

b. În virtutea jertfei Sale ispăşitoare, ce va face Hristos cu păcatul şi cu toţi şi tot ce are legătură cu el? Maleahi 4:1; Apocalipsa 20:14, 15; Ezechiel 28:19 (u.p.).

Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. (Maleahi 4:1).

Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:14, 15).

Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!” (Ezechiel 28:19).

Vineri 11 ianuarie
Întrebări recapitulative personale

1. De ce a fost întruparea lui Hristos vitală pentru planul de mântuire?
2. După întrupare, care a fost următoarea cerinţă a Aceluia care trebuia să răscumpere omenirea din păcat?
3. Ce a trebuit să demonstreze literalmente Isus ucenicilor Săi şi oamenilor?
4. Ce face Hristos pentru fiinţele omeneşti pentru a le ajuta să dea pe faţă caracterul Său?
5. Cum vor fi inversate poziţia lui Adam şi cea a uzurpatorului?