Lecţia 4. Natura umană a lui Hristos

„Umanitatea Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Este lanţul de aur care ne leagă sufletele de Hristos, şi prin Hristos de Dumnezeu. Acesta trebuie să fie studiul nostru. Hristos este un om real.” – The Youth Instructor, 13 octombrie 1898.

Recomandare pentru studiu: Selected Messages, vol. 1, pag. 246-247; Hristos lumina lumii, pag. 117-121 engl. (cap. 12: „Ispitirea lui Isus”).

Duminică 20 ianuarie
1. Descendenţa umană a lui Hristos 

a. Când a venit pe pământ, ce înfăţişare a trebuit să ia Hristos şi de ce? Romani 8:3; Ioan 1:14.

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului. (Romani 8:3).
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14).

„Isus a devenit om ca să poată face mijlocirea între om şi Dumnezeu. Cu braţul Său omenesc Hristos cuprinde neamul omenesc, în timp ce cu braţul Său dumnezeesc Se prinde de tronul Divinităţii. Şi aceasta, ca să poată să-l aducă pe om înapoi la gândirea de la început, pe care o pierduse înEdenprin ispita înşelătoare a lui Satan.” – Comentarii biblice, vol. 7-A, pag. 487 engl.

b. Din punct de vedere al descendenţei umane, al cui urmaş era Hristos? Ce a moştenit El de la mama Sa? Genesa 3:15; 22:18; Romani 1:3.

Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15).
Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” (Geneza 22:18).
Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul. (Romani 1:3).

„Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilinţă aproape fără margini să ia natura omului, chiar şi atunci când Adam se afla în inocenţa lui înEden. Însă Isus a acceptat natura umană atunci când omenirea era slăbită de patru mii de ani de păcat. Asemenea oricărui copil al lui Adam, El a primit urmările acţiunii marii legi a eredităţii. Care au fost aceste urmări se vede în istoria înaintaşilor Săi pământeşti. El a venit cu o ereditate ca aceasta ca să Se împărtăşească de durerile şi ispitele noastre şi să ne dea un exemplu de viaţă lipsită de păcat.” – Hristos lumina lumii, pag. 49 engl. (cap. 4: „Vi S-a născut un Mântuitor”).

Luni 21 ianuarie
2. Natura umană a lui Hristos 

a. Cum este descrisă natura umană a Fiului lui Dumnezeu de către profetul Isaia? Isaia 53:2-4.

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. (Isaia 53:2-4).

„Luând asupra Sa natura omului în starea ei decăzută, Hristos nu a fost părtaş la păcatul ei nici în cea mai mică măsură. El a fost supus slăbiciunilor şi neputinţelor cu care este înconjurat omul ‚ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: ‚El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre’ (Matei 8:17). El a fost înduioşat de simţământul slăbiciunilor noastre şi a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum suntem şi noi.” – Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1131 engl.

b. Cum descrie apostolul Pavel realitatea naturii umane pe care a moştenit-o Hristos? Evrei 2:14, 17 (p.p.).

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul. . (Evrei 2:14).
Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere... (Evrei 2:17).

„Hristos nu s-a prefăcut a lua natura umană; El chiar a luat-o. El chiar a avut natura umană.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 247.
„Timp de patru mii de ani, omenirea a decăzut în putere fizică, în putere mentală şi în valoare morală; iar Hristos a luat asupra Sa slăbiciunile omenirii degenerate. Numai în felul acesta putea să-l salveze pe om din adâncimile cele mai de jos ale degradării sale.” – Hristos lumina lumii, pag. 117 engl. (cap. 12: „Ispitirea lui Isus”).
„Isus a fost în toate lucrurile asemenea fraţilor Săi. El a devenit carne, exact aşa cum suntem şi noi. Lui I-a fost foame şi sete şi era obosit. El S-a întreţinut prin mâncare şi era înviorat prin somn. El a avut aceeaşi soartă cu omul; totuşi El era Fiul fără vină a lui Dumnezeu. El era Dumnezeu în trup. Caracterul Său trebuie să fie al nostru.” – Idem., pag. 311 engl. (cap. 31:„Predica de pe Munte”).
„Ce privelişte era aceasta pentru Cer! Hristos, care nu cunoştea nici cea mai mică pată sau pângărire a păcatului, a luat natura noastră în starea ei stricată. Aceasta a fost o umilire mai mare decât poate pricepe omul mărginit. Dumnezeu S-a făcut de cunoscut în trup. El S-a umilit pe Sine. Ce temă de gândire, de contemplare adâncă şi serioasă! Atât de nemărginit, de măreţ era Maiestatea cerului şi totuşi S-a umilit atât de mult, fără să piardă nici o fărâmă din demnitatea şi slava Sa! El S-a umilit la cea mai de jos degradare şi sărăcie între oameni. De dragul nostru, El a devenit sărac pentru ca, prin sărăcia Sa, să putem deveni bogaţi. ‚Vulpile au vizuini,’ a spus El, ‚păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să-Şi plece capul.’ (Matei 8:20).” – Selected Messages, vol. 1, pag. 253.

Marţi 22 ianuarie
3. Hristos ar fi putut cădea

a. De unde ştim că Hristos a trebuit să întâmpine toate ispitele cu care trebuie să ne confruntăm noi şi cu ce scop? Evrei 2:17, 18; 4:15; 5:1, 2.

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi. (Evrei 2:17, 18).
Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. (Evrei 4:15).
În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. (Evrei 5:1, 2).

„Numai Hristos avea experienţă în toate necazurile şi ispitele care vin asupra fiinţelor omeneşti. Niciodată unul născut din femeie nu a fost atacat mai aprig de ispită; nimeni altul nu a purtat povara atât de grea a durerii şi a păcatului lumii.” – Educaţia, pag. 78 engl. (cap.: „Învăţătorul trimis de Dumnezeu”).
„Fiul lui Dumnezeu a fost asaltat la fiecare pas de puterile întunericului. După botezul Său, El a fost dus de Duhul în pustie şi a fost ispitit timp de patruzeci de zile. Am primit scrisori în care se afirma că nu este posibil ca Hristos să fi avut aceeaşi natură ca omul, pentru că, dacă ar fi avut, El ar fi căzut sub ispite asemănătoare. Dacă nu ar fi avut natura omului, El nu ar putea fi exemplul nostru. Dacă El nu era părtaş al naturii noastre, El nu ar fi putut fi ispitit aşa cum este omul. Dacă nu ar fi fost posibil ca El să Se supună ispitei, El nu ar putea fi exemplul nostru. A fost o realitate solemnă aceea că Hristos a venit ca să ducă luptele asemenea omului, în favoarea omului.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 408.

b. Ce dovezi suplimentare există cu privire la natura umană a lui Hristos şi cu privire la posibilitatea ca El să fi putut cădea în ispită? Ce implica rezultatul? 2 Corinteni 5:21; Evrei 5:7, 8.

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21).
El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. (Evrei 5:7, 8).

„Dacă nu există posibilitatea de a ceda, ispita nu este ispită. Ispita este biruită atunci când omul este influenţat cu putere să facă o faptă rea şi, ştiind că o poate face, se împotriveşte, prin credinţă, ţinându-se strâns de puterea divină. Aceasta a fost încercarea aspră prin care a trecut Hristos. El nu ar fi putut fi ispitit în toate lucrurile aşa cum este ispitit omul, dacă nu ar fi existat posibilitatea căderiiSale…
Ispitele la care a fost supus Hristos au fost o realitate teribilă. Ca agent liber, El a fost pus la probă cu libertatea de a se supune ispitelor lui Satan şi de a lucra împotriva lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi fost astfel, dacă nu ar fi existat posibilitatea ca El să cadă, El nu ar fi putut fi ispitit în toate lucrurile aşa cum este ispitită familia omenească.” – Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1082.
„Nu uitaţi că Hristos a riscat totul. Pentru răscumpărarea noastră, cerul însuşi a fost în primejdie. Veţi putea estima valoarea unui suflet, la piciorul crucii, amintindu-vă că Hristos şi-ar fi dat viaţa chiar şi pentru un singur păcătos.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 196 engl. (cap. 15: „Acest om primeşte pe păcătoşi”).

Miercuri 23 ianuarie
4. Asprimea ispitelor lui Hristos

a. Ce a făcut ca ispitirea în pustie să fie atât de aspră pentru Isus? Luca 4:2, 12, 13.

… unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. (Luca 4:2).
Isus i-a răspuns: „S-a spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme. (Luca 4:12, 13).

„Mântuitorul este un frate în slăbiciunile noastre, ‚în toate lucrurile ispitit ca şi noi’ (Evrei 4:15); dar fiind fără de păcat, natura Sa a dat înapoi de la rău; El a suferit luptele şi chinul sufletului într-o lume a păcatului.” – Calea către Hristos, pag. 93, 94 engl. (cap. 11: „Înaltul privilegiu al rugăciunii”).
„Fiecare păcat, fiecare neînţelegere, fiecare poftă care pângăreşte, pe care călcarea legii le adusese, a fost o tortură pentru spiritul Său.” – Hristos lumina lumii, pag. 111 engl. (cap. 11: „Botezul”).
„Mulţi pretind că era imposibil ca Hristos să fie biruit de ispită. Atunci, El nu ar fi putut fi aşezat în poziţia lui Adam; El nu ar fi putut câştiga biruinţa pe care nu a câştigat-o Adam. Dacă noi am avea de dus o luptă mai grea decât a avut de dus Hristos, El n-ar mai fi în stare să ne ajute. Dar
Mântuitorul nostru a luat corpul omenesc cu toate slăbiciunile lui. El a luat natura omului cu posibilitatea căderii în ispită. Tot ce avem noi de suportat a fost suportat şi de El.” – Idem., pag. 117 engl. (cap. 12: „Ispitirea lui Isus”).
„Când Îi atribuim naturii umane [a lui Hristos] o putere pe care omul nu o poate avea în luptele sale cu Satan, noi ştirbim deplinătatea umanităţiiSale.” – Comentarii biblice, vol. 7, pag. 929 engl.
„Domnul nostru a fost ispitit aşa cum este ispitit şi omul. El putea să Se supună ispitelor, aşa cum se pot supune şi fiinţele omeneşti. Natura Sa mărginită era curată şi fără pată, însă natura divină care L-a făcut să-i spună lui Filip: ,Cel ce M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl’, nu a fost umanizată; nici umanitatea nu a fost divinizată prin unirea sau amestecarea celor două naturi; fiecare şi-a menţinut caracterul şi proprietăţile esenţiale. Dar în acest punct nu ar trebui să avem idei de rând sau pământeşti, iar în gândirea noastră pervertită să nu credem că posibilitatea ca Hristos să cadă sub ispitele lui Satan i-a degradat umanitatea sau că El avea aceleaşi înclinaţii păcătoase, decăzute ca omul. Natura divină, îmbinată cu cea umană, Îl făceau în stare să Se supună ispitelor lui Satan. Aici, încercarea a fost mult mai mare pentru Hristos decât pentru Adam şi Eva, deoarece Hristos a luat natura noastră, decăzută dar nu stricată, şi nu s-ar fi stricat decât dacă El ar fi primit cuvintele lui Satan în locul cuvintelor lui Dumnezeu. A presupune că El nu putea să cedeze ispitelor înseamnă a-L aşeza într-o poziţie de unde nu ar putea fi un exemplu desăvârşit pentru om, iar forţa şi puterea acestei părţi din umilinţa lui Hristos, care este memorabilă, nu l-ar învăţa şi nu l-ar ajuta cu nimic pe om.” – Manuscript Releases, vol. 16, pag. 182, 183.

Joi 24 ianuarie
5. Creşterea şi triumful lui Hristos

a. Prin ce experienţe tipice fiinţelor omeneşti a fost pregătit Isus pentru biruinţă şi cu ce rezultat? Luca 2:40, 52; Evrei 5:8, 9.

Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. (Luca 2:40).
Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. (Luca 2:52).
…măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice. (Evrei 5:8, 9).

„Viaţa lui Isus a fost o viaţă în armonie cu Dumnezeu. Când era copil, El gândea şi vorbea ca un copil; dar nici o urmă a păcatului nu mânjea chipul lui Dumnezeu în El. Totuşi, El nu a fost scutit de ispită. Locuitorii Nazaretului erau proverbiali pentru răutatea lor. Cât de puţin erau apreciaţi în general, se vede în întrebarea lui Natanael: ‚Poate să iasă ceva bun din Nazaret?’ (Ioan 1:46). Isus a fost aşezat acolo unde caracterul Său să-I fie încercat.” – Hristos lumina lumii, pag. 71 engl. (cap. 7: „Ca un prunc”).

b. Care este secretul biruinţei asupra ispitei? Ce făgăduieşte Hristos celor care biruiesc aşa cum a biruit şi El? 1 Petru 2:23; Iacov 4:7; Apocalipsa 3:21.

Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. (1 Petru 2:23).
Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. (Iacov 4:7).
Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 3:21).

„[Hristos] l-a înfrânt pe Satan în aceeaşi natură asupra căreia Satan obţinuse biruinţa înEden. Vrăjmaşul a fost biruit de Hristos în natura Sa umană. Puterea Divinităţii Mântuitorului a fost ascunsă. El a biruit în natura umană, bazându-Se pe Dumnezeu că Îi va da putere. Acesta este privilegiul tuturor. Biruinţa noastră va fi direct proporţională cu credinţa noastră.” – The Youth Instructor, 25 aprilie 1901.

Vineri 25 ianuarie
Întrebări recapitulative personale

1. Ce moştenire a primit Hristos ca descendent al lui Adam?
2. Ce arată clar că Isus a trăit cu adevărat ca om cât timp a fost printer oameni?
3. De unde ştim că Hristos a trebuit să facă faţă la ispite reale asemenea oricărei alte fiinţe omeneşti?
4. Când Hristos a trebuit să facă faţă în mod personal la ispită ca Fiu al Omului, ce fapt a făcut ca ispitele Sale să fie mai aspre decât ale noastre?
5. Cum a fost pregătit Hristos să biruiască şi ce putem învăţa din aceasta?